TOAMNA TEATRULUI DE VARĂ

Eugen VERMAN

Peste Teatrul de vară, din Bacău, a mai venit o toamnă. De fapt, pentru acest «fost» reper de cultură, și această toamnă prelungește, cu tot mai mulți ani de zile, o agonie cu frunze veștede. Lucru constatat, cu durere, inclusiv de mai mulți colegi de breaslă, care au scris despre «decesul» Teatrului, fără, însă, nici un ecou. Teoretic, Teatrul de vară, există. Practic, e un mort neîngropat. Probabil, «înhumarea» va fi consemnată o dată cu intrarea buldozerelor, ajustarea terenului și ridicarea vreunui marchet sau așa ceva. Cert e că acest loc din imediata apropiere a Parcului municipal s-a bucurat, mulți ani, de o vitalitate aproape ieșită din comun. Parcă a fost un semn rău. Căci nu era seară, verile, fără concerte, fără teatru, în general fără spectacole care atrăgeau băcăuanii precum un irezistibil magnet. Cîți din cei ajunși la vîrsta senectuții sau maturității n-au poposit pe băncile și în incinta frumosului teatru de vară din Bacău ! Mă număr printre cei mulți care am pășit de zeci de ori în universul, aproape mirific, oferit de acest binecuvîntat loc. A fost, din nefericire, să vină declinul. Ușor ușor, pe nesimțite aproape, spectacolele au devenit tot mai rare și mai rare și așa au dispărut cu totul. Iată, sînt ani buni de-atunci… Economia de piață a scos Teatrul de vară, din Bacău, din circuitul obiectivelor de cultură. Și nu numai acest teatru… Acum, dacă te întîmpli să treci pe acolo – cum am făcut eu zilele trecute – o grea tristețe te apasă. Totul e paragină. Urci cele vreo trei trepte ale scărilor din față, și te oprești la « bariera » de găinaț de păsări, care e destul de « consistentă » pentru a nu o lua în seamă. Semn că, deasupra, în tavan, o colonie de zburătoare își face veacul fără nici o opreliște… Privește prin găvanele fostelor ferestre și vezi cum o pădure în devenire a cuprins băncile și a invadat scena… Pe scenă, gunoaie… Nu cred că teatrul de vară mai poate fi, măcar, resuscitat. Cum spuneam, e mort și neîngropat. Ar trebui, acum, ca «cineva» să se ocupe, de-adevăratealea, de … funeralii. Dacă teatru nu mai poate exista, măcar să se ridice o nouă construcție, pentru că e păcat de acest loc…
nu o lua în seamă. Semn că, deasupra, în tavan, o colonie de zburătoare își face veacul fă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!