Zile de pomenire a sfinților români

în ziua de 13 septembrie, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfîntul Ioan de la Partoș. Acesta este originar din satul Silvașul de Sus. S-a închinoviat în obștea călugărilor de la Prislop, ducînd o aleasă viață de rugăciune, împletită cu munca și cu săvîrșirea de fapte bune. După un număr de ani petrecuți aici, dorind să ducă o viață și mai liniștită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, departe cam la 500 de metri de mînăstire, pe malul prăpăstios al rîului Silvuț (Slivuț), unde și-a săpat singur, cu mari nevoințe, o chilie în piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau „casa sfîntului”. Aici el și-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovnicești din primele veacuri creștine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viața lui îmbunătățită să se sfârșească prea devreme. Tradiția populară că pe când își făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălalt al prăpastiei l-au împușcat, fără să știe cine era. Așa s-a săvârșit din viață Cuviosul Sihastru sau Sf. Ioan de la Prislop.
Sîmbătă, 15 septembrie, Iosif cel Nou de la Partos s-a născut în anul 1568, în orasul Raguza Dalmației. Din botez se numea Iacob. La vîrsta de 15 ani, tînărul Iacob s-a făcut călugăr în mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani s-a dus la muntele Athos și a intrat în obștea Mănăstirii Pantocrator. Aici a primit numele de monah Iosif. La Pantocrator, Cuviosul Iosif „Valahul” a deprins tainele războiului duhovnicesc. Făcîndu-se sihastru în pădurile din împrejurimi, a ajuns la măsura desăvîrșirii spirituale, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor și al rugăciunii neadormite. Pentru sfințenia vieții sale a primit și darul facerii de minuni, vindecînd multe boli. Cei din Athos l-au făcut preot și l-au rînduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos. Apoi a fost numit stareț la Mănăstirea Sfîntului Ștefan din Adrianopol, pe care a condus-o cu înțelepciune șase ani. într-un sfîrșit a fost trimis la Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumita ctitorie a domnilor Țării Românești. în anul 1650, la o vîrstă înaintată a fost hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei. Aici s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, căci era tare în credință, înțelept la cuvînt, blînd la inimă și neadormit în rugăciune. în anul 1653, Sfîntul Ierarh Iosif cel Nou s-a retras la Mănăstirea Partoș. Aici, în toamna anului 1656 și-a dat sufletul în mîinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vîrstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și pomenirea lui se face la 15 septembrie.e la Partoș. Aces

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!