Nicolae Labis, poetul „primelor iubiri”, ar fi implinit joi, 2 decembrie, 75 de ani. Exponent al noului val in poezia romaneasca, asemuit in epoca cu Mihai Eminescu- geniul poeziei romanesti, Labis a fost inainte de toate, un om cu un destin tragic: a trait 21 de ani si 20 de zile, s-a nascut si s-a stins din viata in aceeasi luna (n. 2 decembrie 1935, satul Poiana Marului, comuna Malini-d. 22 decembrie 1956, Bucuresti – autor al volumelor de versuri „Primele iubiri” si „Lupta cu inertia” – primul publicat in anul 1956, iar al doilea postum, in 1958).
La Slanic Moldova, numele lui Nicole Labis a fost deseori evocat si pastrat ca o icoana sfinta de catre doua dintre fiintele cele mai apropiate: Adriana Cimponeriu – verisoara lui, si Elena Enea, mama Adrianei, matusa si nasa de botez a poetului. Verisoara Adriana, careia Labis ii mai spunea si Bizu, a murit in locuinta sa de la Slanic, in urma cu cinci ani, iar matusa Elena Enea, s-a stins cu doi ani mai tirziu, in 2007, la venerabila virsta de 101 ani.
Pe cind locuia la Slanic, matusa lui Labis, a facut o marturisire care a lasat in urma un mare semn de intrebare cu privire la circumstantele mortii poetului: „Unii au considerat ca a fost vorba despre un accident provocat de invidiosi sau de catre unii care il considerau un element devenit periculos pentru noul regim comunist, altii au considerat ca a fost un tragic accident, pur si simplu. Fapt dovedit este ca, a vrut sa ia tramvaiul spre iubita lui si cineva, probabil, l-a imbrincit, s-a prins de gratarul dintre vagoane, dar a alunecat si a cazut cu capul pe caldarim.
Maduva spinarii i-a fost sectionata, la spital a mai fost consitent o vreme, dar medicii nu l-au mai putut salva. Nelucu nu a fost numai pentru noi o mare pierdere, ci si pentru cultura romana, care a pierdut o valoarte de necontestat, pentru ca el a fost un poet nascut si nu facut, un poet implinit deja la virsta la care altii abia incep sa descifreze tainele cuvintului, frumusetea poeziei.
El a fost unul dintre marii poeti ai Romaniei, care a lasat posteritatii o opera bine definita, plina de trairi si ginduri profunde; el a fost fericirea noastra rapita atit de brusc, de nemilos si de nedrept de «Pasarea cu clont de rubin»”. O moarte invaluita in mister, un nume care a lasat in urma lui regrete, o poezie a sperantei si a puritatii sufletului tinar. (Romulus Dan BUSNEA)
Pare cam suspect in poza asta Labis :)))
Nu este deloc suspect. Era perioada in care era chiar el suspectat de comunisti, asa cum o demonstreaza martorii si documentele. Citeste in intregime tot ceea ce s/a scris despre acest mare poet al carui destin tragic a fost pecetluit de comunisti. Sau si tu oi fi vreunul dintre ei?
Era o gluma referitor la privirea lui din poza aia horia,nu tre sa devii defensiv,stiu ca il respecti si stii totul despre el. Daca sunt comunist? Si da si nu,cu siguranta nu inghit tot bullshit-ul asta capitalist care incearca sa ni-l bage pe gat sistemul asta bolnav. In ciuda partilor rele care le-a avut comunismul,fa un sondaj si intreaba lumea peste 30 de ani ce prefera si o sa vezi ca 99% spun ca prefera comunismul
@justitiarul––––omule i-ti dau dreptate . prefer comunismul in locul jafului,saraciei si mizeriei morale prezente….. comunismul , dar mai ales „comunistele” ….stiu vreo 2 bunaciuni care-s tari s-acuma la 40 de ani.
Sandokane,ca fiecare regim a avut parti bune si rele,da mai rau ca acuma nu a dus-o Romania niciodata. Pe vremea aia macar era respectata tara noastra! Si daca iti vedeai de treaba nu era chiar asa rau. Toti munceau si erau egali,nu unu sa nu aibe nimic si altul tot. Era unu de la putere bogat ca asa e treaba cu dictatorii,da nu toti besinosii de parlamentari si politicieni si fraierii din jurul lor. Si se mai stia de bun simt si respect,si nu iesea tiganu cu sabia pe strada ca il bateau in beciuri militia de nu mai stia de el. Daca le pui in balanta,mai multe lucruri bune erau atunci,iar tineretu din ziua de azi in afara de manele,carduri in anglia si tzoale de firma si figuri,nu mai stiu nimic…