Mosul care vine de la supermarket

Pe vremea mea nu era decit un mos: Mos Gerila pe numele sau, care venea si ne aducea portocale iarna si cite o noua pereche de pijamale de ajunsesem sa-l urasc ca o masinuta sau o mitraliera nu s-ar fi deranjat sa-mi aduca.

Astazi avem si Mos Craciun, si Mos Nicolae, si Valentine’s Day si Dragobete si 8 Martie si nici nu mai stii cite zile la care trebuie sa cumperi cadouri la cei dragi pentru ca asa ne spune tanti aia cu microfonul de la televizor care, fara sa stie si fara sa-si dea seama, face public relations pentru hipermarketuri.

Pentru ca majoritatea traditiilor noastre nu mai izvorasc din folclor sau, eventual, din traditia religioasa, ci direct din birourile directorilor de marketing.

Asa am ajuns sa cumparam mincare din belsug, sa dam toti banii si, eventual, sa facem credite pentru a avea „masa imbelsugata” de Sarbatori, oricare ar fi ele.

Mos Craciun nu mai coboara pe horn ci vine cu Q7. Insa nu pentru toata lumea ci numai pentru unii, suficienti de inteligenti si lipsiti de scrupule pentru a-i determina pe ceilalti sa goleasca magazinele si apoi sa impuste francul pentru ca trebuie sa plateasca un an intreg facturile unei singure zile.