Ciubucăreala de partid și de stat

Ștefan RADU

Luni de dimineață, la Parlament, s-a anunțat că vor fi luați în discuție aleșii care – cu nesimțire! – au încasat sumele pentru decontarea chiriilor cu toate că dețineau locuințe în Capitală. Unii au anunțat aspre sancțiuni, alții doar niscaiva avertismente și – culmea pedepsei! – returnarea sumelor încasate ilegal. O singură voce a zis ceva despre dosare penale… Sînt convins că peste vreo două săptămîni, atunci cînd România începe să miroase a cîrnați afumați și a cetină de brad, povestea asta se va uita. Nu cred că vreun șnapan de parlamentar va fi amendat, arestat sau măcar trimis acasă pentru a permite altuia, mai cinstit, să-i ia locul. Cît de nesimțit trebuie să fii încît să falsifici o declarație pe proprie răspundere doar pentru a mai „ciupi” cîteva milioane din buzunarele propriilor alegători?!
De nenumărate ori am afirmat că legile sînt anapoda în țara asta. Păi nici nu e de mirare! Cîtă vreme cei care le votează sînt niște ciubucari, gata să muște din orice resursă bugetară, cum să fie legile clare și ferme? Am sentimentul că încă din momentul elaborării textelor se pune problema „portițelor” care să faciliteze păcălirea statului. Un deputat care se bucură la decontul pentru o chirie imaginară nu cred că este preocupat de stîrpirea hoției și evaziunii din țara asta. Ar echivala cu propria lui condamnare…
Problema falselor chirii nu este un fapt izolat. Pentru aleșii noștri – plătiți din taxele și impozitele noastre – și pentru mulți funcționari din administrație, banul public este ceva din care musai trebuie să se înfrupte doar ei și amicii lor. N-au nici o jenă să-și plimbe nevestele, soacrele și – de ce nu?! – amantele cu mașinile de serviciu, să-și trimită șoferii după odraslele de la grădinițe și școli sau să deconteze deplasări imaginere (cum s-a vorbit, la un moment dat, despre niște cazuri la CNSAS). Dacă președintele țării poate trimite un avion după cîțiva intelectuali prieteni pentru a-i aduce la o chermeză particulară, de ce n-ar folosi și micul funcționar telefonul de serviciu pentru a discuta cu rudele? în România, ce-i „al nostru”, e de furat, iar ce-i „al meu” trebuie garantat de stat. Modul acesta de gîndire are o hibă groaznică: pe termen scurt ne dă senzația că sîntem „șmecheri”… Pe termen lung, însă, paguba se răsfrînge asupra tuturor. Ne place să trăim din ciubucăreli. Avem o oarecare doză de masochism: mergem în talcioc și cumpărăm piese auto „la prețuri foarte avantajoase”, știind că sînt, majoritatea, furate de prin parcări. Ne bucurăm de chilipirul pe care am pus mîna fără să ne gîndim că mîine vor fi smulse oglinzile de la autoturismul propriu sau că vor fi furate roțile. Stimulăm hoția pentru că nu respectăm corectitudinea. Este un fel de întrecere națională pe tema „Cine este mai descurcăreț și se pricepe mai bine la tras țepe!”… Chestiunea chiriilor „șutite” de parlamentari s-ar rezolva mult mai repede dacă n-ar mai exista atîtea plăți speciale. Toți ar trebui să aibă aceeași indemnizație, iar politicienii din provincie să-și susțină singuri costurile (au vrut să fie în fruntea țării?) sau să primească subvenții de la partidele și comunitățile care i-au trimis în Senat și Camera Deputaților. Nu cred că peste tot în lume se fac atîtea deconturi și atîtea plăți suplimentare. Politica și democrația costă! Cine alege această cale știe la ce să se așteapte… Odată și-odată trebuie să înceteze ciubucăreala de partid și de stat! Helvetica-R iuni, alții doar niscaiva avertismente și – culmea pedepsei! – returnarea sumelor încasate ilegal. O

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!