O poveste de nețărmurită dragoste

Gheorghe JURAVLE

Sînt tare fericit ca-mi este dat și mie să scriu cîteva cuvinte despre cel mai important eveniment din istoria universului nostru. Cu sau fără voia ei, omenirea socotește că anii se scurg spre viitor sau se pierd în trecut, pornind din acest „punct” ce marchează nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Dacă lucrul acesta n-ar fi existat în planul lui Dumnezeu și nu s-ar fi petrecut acum 2.000 de ani, cu siguranță nici lumea n-ar fi existat pentru că „din El, și prin El și pentru El sînt toate lucrurile”. Unul dintre puținele lucruri pe care le știm despre timpul cînd încă nu exista lumea, este că Dumnezeu âl iubea pe Fiul Său pe care avea să-L trimită în lume într-un chip ca al oamenilor, cu scopul ca El, Dumnezeu, să poată fi cunoscut și să poată fi cunoscută marea Lui dragoste pentru oameni.
Acest mare eveniment îl sărbătorim noi acum chiar dacă în inima multor oameni el și-a pierdut din semnificație. Mulți oameni scapă din vedere desăvîrșitul plan al lui Dumnezeu prin care Fiul Său a venit în lumea noastră, lipsindu-se de mari și alese bucurii. Este uimitor să descoperim, potrivit cu Cuvîntul scris, că Dumnezeu a împletit nețărmurita Lui dragoste pentru oameni, prin trimiterea Fiului Său printre noi, poate cu cea mai frumoasă pvoveste de iubire dintre un bărbat și o femeie din toată istoria timpului.
Lumea se așteaptă ca Mesia să vină aproape de un înalt tron împărătesc, însă acolo erau dezbinare, ură, crimă, desfrînare și alte lucruri asemănătoare, toate puse la cale de stăpînitorul acestei lui, Diavolul. Dumnezeu a dorit ca Fiul Său să se nască în cea mai frumoasă și mai normală familie de pe pămînt, concepută potrivit planului Său, pentru oameni. Din perspectiva âmpărăției Cerurilor, inima și dragostea lui Iosif pentru logodnica sa Maria, precum și dragostea ei pentru el, erau cu adevărat împărătești, demne de tronuri cerești. Deși ei se iubeau cu o dragoste desăvîrșită, jertfitoare peentru ei, prima totuși dragostea și acultarea lor față de Dumnezeu. Cînd îngerul Domnului I-a pus fecioarei Maria că va rămîne însărcinată de la Duhul Sfînt și va naște un Fiu ce va mîntui pe poporul Său, ea nu s-a gîndit la sine, la dragostea ei pentru Iosif, la posibilitatea de a o pierde, la rușinea ce avea să o suporte din partea lumii și chiar la riscul de a fi omorîte cu pietre, ci a spus doar atît: „Facă-mi-se după cuvîntul Tău”. Nu știm, acum, ce a fost în inima ei, cînd a trebuit să mărturisească acest lucru logodnicului ei. Și el o iubea cu o dragoste care crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, și ar fi dorit să o ia la el, dar temîndu-se să nu încalce porunca lui Dumnezeu, voia să o lase pe ascuns, pentru a nu-i pricinui nici un rău. îngerul care cunoștea inima lui I-a spus: „nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfînt”. Iată cum toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.
Dragostea în âmpărăția lui Dumnezeu este o dimensiune așa cum în lumea noastră sînt înălțimea, greutatea sau vîrsta. Potrivit acestei dimensiuni îi vom putea deosebi pe oameni. Acolo, în âmpărăție, îmbrăcați în nemurire și desăvîrșire, vom cunoaște totul pe deplin, așa cum și noi sîntem cunoscuți pe deplin și ne vom putea bucura privind la sublimul acestei povești de iubire în care Dumnezeu a făcut să se nască Fiul Său, Mîntuitorul lumii, pentru a obține pentru oameni, prin cruce, glorioasa victorie asupra răului. a în âmpărăția lui Dumnezeu este o dimensiune așa cum în lumea noastră sînt înălțimea, greutatea sa

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!