Permanenta confuzie!

Mihai BUZNEA

Nașterea Pruncului Mîntuitor și sărbătoarea Crăciunului reprezintă, pentru fiecare dintre români, praznice creștinești de o adîncă revelație și binecuvîntare mărturisitoare. Cinstite prin tradiții, datini și obiceiuri ce vin din străvechime, de la cele dintîi începuturi ale Bisericii și continuate pînă în zilele noastre. Reînviate din adormirea la care le condamnase, timp de aproape cinci decenii, regimul comunist și readuse, în anii din urmă, la simbolurile lor creștinești dintotdeauna. Iar colindul este cel ce conferă aura de mare praznic împărătesc al acestor zile de adîncă vibrație întru iubire de Hristos. Chiar și versul spune: „Astăzi s-a născut Hristos/ Mesia, chip luminos/ Lăudați și cîntați/ Și vă bucurați…”, pentru că „La Betleem colo jos/ Cerul arde luminos/ Prea Curata naște/ Astăzi pe Hristos”.
A fost, așadar, și în acest an, Ziua colindelor și pentru băcăuani, în preajma Ajunului și cu două zile înainte de Ziua Magică oficialitățile județene și locale ne-au îmbiat să fim martori activi la tradiționalele manifestări desfășurate sub semnul Facerii Divine. Ansambluri, formații și grupuri folclorice din renumite zone etnografice ale țării și județului au ținut să fie prezente în urbea noastră spre a cînta și preaslăvi Miracolul. Din Hunedoara și Vrancea, Maramureș și Vaslui, Iași, Moinești, Plopana, Dofteana, Berești-Tazlău, ca și din multe alte vetre ce știu a-și conserva specificul local spre a ni-l oferi la un astfel de moment. Sute de artiști și rapsozi populari în costume pitorești și cu repertorii dintre cele mai originale. Timp de mai multe ore, dar și a doua zi cînd pe scena din centrul orașului s-au produs artiști consacrați, am asistat la spectacole-fluviu ce și-au propus să reconstituie clipele magice legate de nașterea Celui Făr’ de început și de Sfîrșit.
Fără a minimaliza eforturile logistice, materiale și de natură artistică ale organizatorilor, care au meritul incontestabil de a fi asigurat constanța și permanența acestui gen de festivaluri cu conținut sacru și laic totodată, cred că nu se poate trece neobservat un aspect ce se repetă, de altfel, de la un an la altul: amalgamul tematic. Crăciunul este prea-slăvit prin colinde, și la acest capitol sînt convins că noi, românii, am creat cel mai bogat tezaur din lume. Cetele de colindători și steaua lor călătoare sînt renumite pretutindeni pentru mesajul și frumusețea lor spirituală: „Steaua sus răsare/ Ca o taină mare/ Steaua luminează/ Și adeverează/ Fecioara Maria/ Naște pe Mesia/ în țara vestită/ Betleem numită…”. Ori, la festivalul de anul acesta am avut parte mai ales de tradiții folclorice specifice Anului Nou: plugușoare, plesnete de harapnice, jocuri ale caprelor și urșilor, fanfare, într-o desfășurare lipsită de un concept regizoral sugestiv și coordonator. Cu predominanța sentimentului unei derulări libere, la inspirația protagoniștilor. Datorită acestui fapt, mesajul Nașterii nu a fost atît de pregnant pe cît se cuvenea, de unic eveniment. în formula în care ni s-a oferit, alaiul datinilor și obiceiurilor de iarnă s-ar fi potrivit, poate, tocmai între cele două momente evocate – Crăciunul și Anul Nou, între care deși nu există nici un fel de legătură cauzală, ele se apropie totuși prin conotațiile Facerii și Nesfîrșitului printr-o continuă Primenire.
Cazul Bacăului nu este, însă, singular. De aceeași distorsionare a percepției și reflectării în creațiile folclorice specifice sărbătorii Crăciunului suferă și televiziunile noastre, care s-au întrecut în a difuza tradiții și obiceiuri specifice sfîrșitului de an. Confuziile s-au convertit, astfel, în permanențe. bătorii Crăciunului suferă și televizi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!