DEVORATORII DE CULTURĂ

Literatura și lumea

Dan PERȘA

Apariția computerului a supărat mulți literați. Unii au spus că, din pricina lui, literatura va fi să dispară. însă judecata critică din spatele acestei idei era una pur formală. Oamenii s-au temut că schimbarea „mediului” obișnuit pentru publicarea literaturii, și anume hîrtia, cu un alt „mediu”, cel digital, va duce la sfîrșitul literaturii. Ceea ce este, evident, fals. Dacă e să existe o „moarte” a literaturii, ea vine din alt loc. Mă uit la zecile de romane proaspete venite din Occident, traduse și publicate la noi. Sînt, aproape toate, niște romane minore, iar asta nu pentru că oamenii ce le scriu ar fi lipsiți de talent, de sensibilitate și de competență artistică. Dar pornind de la mediul lor artificializat în așa măsură încît oamenii au devenit un soi de… animale de companie – bine hrăniți și îmbrăcați, într-o lume aseptică și sub perfect control – își pierd aproape cu totul substanța umană, iar literatura nu are cum să se mai nască, pentru că ea, literatura, tocmai cu asta se ocupă, cu partea omenească din noi. Care, fără îndoială, va continua mereu să existe, însă, cu cît e mai „izolată” într-un mediu social steril, va deveni tot mai sterilă și din punct de vedere cultural, în speță literar. Pentru că literatura, e drept, se ocupă de omenesc și de condiția umană, dar ea trebuie să fie și „interesantă”. Iar de acest lucru mi-am dat seama în momentul în care am observat că evit să mai citesc literatura de azi a occidentalilor neaoși, pentru a citit fie scriitori ajunși în occident de cine știe unde, cum ar fi, de pildă, V.S. Naipaul, sau îmi doresc să citesc autori ruși de azi (unde vor fi dispărut excelenții traducători din limba rusă?) sau de pe meleaguri necunoscute. Pentru că literatura Occidentului e una prea cunoscută nouă, e mult prea previzibilă, e insipidă, incoloră, anemică. Dar, ia de unde nu-s astfel de scriitori! Nici măcar pe vecinii noștri nu-i traducem: cehi, slovaci, unguri, bulgari, dar nici măcar cărțile fraților de peste Prut nu prea ajung la noi (bănuiesc că asta vine dintr-un complex de superioritate avut de literații români față de cei moldoveni). De fapt, cînd am spus aici „literatură”, m-am referit la roman. El e în cea mai mare măsură pasibil să dispară, pentru că e în cel mai înalt grad legat de lumea în care trăim. Dar, cu siguranță, el nu va fi să dispară în totalitate, pentru că există destule resurse ale lui pentru a se metamorfoza în ceva viabil. Dacă, însă, această literatură care leagă ceea ce este scris, de lumea exterioară, de civilizația în care existăm, poate intra în criză la un moment dat, în ce privește poezia ea nu poate fi afectată vreodată. Deoarece ea reprezintă un cu totul alt „spațiu”, cel al interiorității noastre. Iar aceasta va exista atîta vreme cît vor exista oameni. Poezia, cumva, e o adresare de la suflet la suflet. Iar sufletul omenesc se va păstra, oricît de captivi vor fi oamenii în civilizația rutinei. Pentru că asta face neinteresantă viața occidentalului, deci și romanul: rutina. Organizarea ambientului și programul strict, din care nu există ieșire. Care, e drept anemiază sufletul, în vreme ce moleșește corpul și transformă viața oamenilor într-o existență vegetativă, fără dorință și voință. Dar, mereu, suflete sălbatice se vor naște, și ele vor duce literatura mai departe.ildă, V.S. Naipaul, sau îmi doresc să citesc autori ruși de azi (unde vor fi dispărut excel

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!