Unul dintre marii luptatori impotriva comunismului prin credinta si viata duhovniceasca, un slujitor care s-a jertfit pentru credinta crestina si poporul sau, a fost si Parintele Gherasim Iscu, considerat un sfint al inchisorilor ca si Valeriu Gafencu sau Ion Ianolide. Nascut in urma cu 99 de ani, la 21 ianuarie 1912 in comuna Poduri de linga Moinesti, Gherasim Iscu intra la doar 12 ani, ca frate la Manastirea Bogdana (1924), urmind apoi cursurile seminarului monahal de la Manastirea Neamt (1925-1928). Intrucit scoala se desfiinteaza, isi va continua studiile la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacau, apoi la seminarul de la Manastirea Cernica, pe care il absolva in anul 1953. Se inscrie la Facultatea de Teologie din Bucuresti, unde isi va lua licenta de abia in 1942, din cauza problemelor
financiare ivite in familie. Datorita calitatilor sale intelectuale si sufletesti, este chemat la Manastirea Tismana. In anul 1935 este hirotonisit ca ierodiacon, apoi ieromonah, fiind numit in 1937 staret la Manastirea Arnota, unde va lucra la refacerea manastirii distruse de un incendiu. In 1939 demisioneaza si trece la Manastirea Cernica in postul de bibliotecar-contabil, unde va lua contact cu mai multe figuri de seama ale BOR, printre care PF Teoctsit, sau mitropolitul Olteniei, Firmilian Marin. Va ramine aici pina in 1941, cind postul ii este desfiintat pe motiv ca aici s-ar afla un „focar de legionarism”. Dupa ce se constata ca nu a avut simpatii legionare, Parintele Iscu este trimis de Mitropolitul Olteniei, Nichifor Criveanu in misiune in Transnistria, de unde se intoarce in tara, ca staret la Manastirea Tismana. In conditiile instaurarii regimului comunist, apare si Miscarea Nationala de Rezistenta, careia Parintele Iscu i se alatura, dar legatura sa cu rezitenta este descoperita in 1948 de Siguranta, astfel ca, in toamna aceluiasi an, este arestat, iar la 21 mai 1949 este trimis in judecata cu invinuirea de „crima de uneltire contra ordinii sociale”. Prin sentinta Tribunalului Militar Craiova este condamnat, alaturi de alti anticomunisti, la 10 ani temnita grea, 3 ani de degradare civica si obligat sa plateasca 6.000 lei cheltuieli de judecata, pentru ca facea parte dintr-o organizatie subversiva. Este inchis la Craiova, unde a suportat toate chinurile, fara a-i recunoaste pe cei implicati, dupa care este mutat la temuta inchisoare de la Aiud, unde ii va incuraja pe cei aflati in detentie prin propovaduirea credintei crestine. A fost dus apoi la canal, la Poarta Alba, iar de acolo, ajunge bolnav la inchisoarea sanatoriu de la Tirgu Ocna, unde ii intilneste pe Valeriu Gafencu, Richard Wrumbrand si altii. In camera sa, pe patul de moarte, se afla chiar tortionarul de la Poarta Alba, grav bolnav de tuberculoza, cel care il chinuise cumplit pe Parintele Iscu si care, inainte de a muri, a fost spalat pe fata, sarutat crestineste si iertat de pacate, de catre preotul martir. La citeva ore de la moartea calaului sau, Parintele Gherasim Iscu se stinge si el din viata, in noaptea de Craciun a anului 1951. Trupurile lor au fost aruncate noaptea – asa cum obisnuiau comunistii sa-si ascunda crimele – in gropile comune din apropierea Penitenciarului Spital Tirgu Ocna. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns