O avocata disparuta in conditii misterioase fix cu un an in urma a scos din minti un popor intreg, popor care are o pasiune bolnavicioasa pentru birfe si, deci, un teren propice unor spalaturi cerebrale.
Uneori, te intrebi daca Elodia chiar a existat sau, pentru ca trebuia ca boala asta, care presupune atintirea ochilor in ecranul televizorului si mincatul rahatului cu lingurita, sa poarte un nume, i s-a spus simplu „cautarea Elodiei”.
E jocul nostru national, asa cum la americani e baseball-ul, la australieni, rugby-ul sau la rusi golitul paharelor de vodca. Noi o cautam pe Elodia. Care cum are un indiciu, suna la 112 sau la vreo televiziune si toarna.
Bunaoara, ultimul caz, cind cineva, care stia el ceva, pentru ca l-ar fi vazut pe sotul Elodiei cindva pe undeva, a sunat si a chemat autoritatile. Jandarmii, disciplinati, au sosit si au scotocit pina au gasit citeva oase. Acestea au fost duse la IML si medicii au decis ca oasele sint de… porc.
Sa traim bine, ca distractie este in tara!
Lasă un răspuns