Omagiul lui Emanuel Elenescu

Vasile PRUTEANU

Sîntem ca într-un război pe care-l pierdem. Cei din prima linie sînt decimați. Cei mai buni. Iată, incredibil, a fost scos din luptă și Emanuel Elenescu. Un mareșal al muzicii și al podiumului de dirijor. Un om al cărui zîmbet n-a dispărut nicicînd din mintea și inima celor ce l-au iubit sau cunoscut. Un om cu un singur dușman: prostia. în rest, numai dragoste: de oameni, de artă, de artiști, de muzică. Acesteia i-a împrumutat aripile sale de zbor și majestatea sa imperială. Emanuel Elenescu s-a dus să „moară puțin”, dar revine, din cînd în cînd, să vadă ce mai e p-acilea și cum o mai ducem cu viața și muzica ei. Să ne reamintească prin delicata „Rapsodie pentru vioară și orchestră” că încă sîntem un popor cu suflet mare și larg. Filarmonica băcăuană și dirijorul Ludovic Bacs i-au conferit, joi seara, un concert omagial de adînci și tainice înțelesuri. Talentatul violonist Florin Ionescu-Galați a subliniat cu mare rafinament seducătoarele curbe melodice din „Rapsodie”, desprinse din calde și colorate dezvăluiri de pitoresc evocator. Vioara solistă a fost mînuită cu un firesc dar al prospețimii și al nuanțărilor sensibile. Jocul rafinat și frăgezimea sonoră pe care le-a relevat atît în „Rapsodie” cît și în „Concertul pentru vioară și orchestră” de Pergolesi au probat pînă la ce amplitudine în sonoritate și emoție poate urca o interpretare de zile mari. Nu întîmplător solistul a oferit la bis patetica „Ave Maria” de Schubert, cerînd publicului să nu aplaude la sfîrșit, pentru a nu tulbura misterul „marii treceri” în amintire a lui Emanuel Elenescu.
Revenirea maestrului Ludovic Bacs la pupitrul Filarmonicii băcăuane a fost, de asemenea, un triumf. Ca să păstreze atmosfera de taină, dirijorul și-a asumat în program lucrarea lui Stravinski „Istoria unui soldat” – o partitură ce a deschi o eră nouă în ceea ce privește ritmul și funcțiunile sale și în domeniul „contrapunctelor metrice”. Această lucrare s-a înfățișat în straie insolite, fiind amplu comentată oral de actorul Miclos Bacs, subliniind cu brio dialogul dintre diavol și soldatul căruia i-a cumpărat vioara odată cu sufletul. Narațiunea de sorginte faustică s-a bucurat de „acompaniamentul muzical-interpretativ” al unui grup de instrumentiști: Teodor Radu – vioară, Eugen Diaconu – clarinet, Mihai Timofti – fagot, Pompiliu Dan – trompetă, Mihai Andoane – trombon, Stelian Dima Răsmeriță – contrabas și Sorin Fănică Sofian – percuție. Ei au asigurat un excepțional echilibru al debitului sonor pe care l-au gradat cu îndemînare. Temele fundamentale și stilistica lucrării au vădite legături cu elementele de jazz, cu mișcări specifice de exprimare în linie, ritm și succesiuni de acorduri ce caracterizează muzica (greu de interpretat), a lui Stravinski. : Teodor Radu – vio

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!