CONTRASENS

Inflație, stai că trag!

Răzvan BIBIRE

Pe la 1876, de pe 4 pînă pe 26 aprilie, România a avut un guvern în care cinci din cele opt poziții erau ocupate de generali. Unul dintre generali, Ioan Florescu, ocupa trei portofolii: premier (sau președinte al Consiliului de Miniștri), ministru de interne (ad-interim) și Ministru de Război.
La lucrările publice era ministru generalul Tobias Gherghel, iar la Finanțe, generalul Christian Tell. Acesta din urmă, vechi revoluționar, membru al Frăției, exilat după înfrîngerea Revoluției pașoptiste – împreună cu Nicolae Bălcescu – revine în țară după Războiul Crimeii. Membru al Adunării ad-hoc, susținător al ideilor unioniste, din 1862 devine pentru cîteva luni ministru al Cultelor și Instrucțiunii în guvernul Kretzulescu. între 1870 și 1871 va fi primar al Bucureștiului, din 1871 pînă în 1874 – iar ministru al Culturii și Instrucțiunii Publice, cu scurte interimate la Justiție și Ministerul de Război, pentru ca în 1876 să fie ministru de finanțe pentru 22 de zile.
Intervalul este prea scurt ca să ne putem da seama dacă a adunat bine birurile sau dacă a ținut inflația sub control.
Un lucru este cert: și atunci ca și acum, miniștrii se alegeau numai și numai după competențe. Ba bine că nu!ia sub contr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!