Riscul de a exprima opinii

Ștefan RADU

Trăim vremuri grele pentru libertatea de expresie. Am intrat – practic – în campania electorală și orice aluzie politică sau critică adresată vreunui posibil candidat devine periculoasă. Dacă vei încerca să privești evenimentele ca pe niște ecuații în continuă transformare și să cauți elemente logice în tot ceea ce se întîmplă devii necredibil. Cum adică să faci o analiză rece a acțiunilor publice așa cum s-au derulat ele?! Nu tu un zvon? Nu tu o „strîmbă”? Nu tu o comandă de la patron? în ultimele zile am încasat cele mai violente înjurături și cele mai surprinzătoare laude ca urmare a publicării cîtorva modeste comentarii referitoare la viața politică locală. Culmea este că pe marginea aceluiași articol s-au exprimat și elogiile, și criticile, și sudalmele! Ori eu am fost foarte neclar în argumentația mea, ori cititorii – mai ales cei ofuscați – n-au avut răbdarea să lectureze materialul pînă la capăt. N-am susținut vreodată că sînt un „jurnalist echidistant” pentru că nu cred în posibilitatea de a fi echidistant între bine și rău, între adevăr și minciună, între frumos și monstruos. Și nici nu înțeleg noțiunea de „ziarist independent”. Adică? Sînt, cumva, provincia Kosovo? Independent față de ce? Sînt om și am sentimente, credințe, frustrări, principii, opțiuni morale și politice, deci sînt subiectiv. încerc doar să evit fundamentalismul în exprimare. Nu voiesc să vîr cu anasîna ideile mele în mințile altora. Ba dimpotrivă! Consider că am datoria să-i îndemn pe semenii mei să gîndească liber, să-și folosească propriile creiere. Măcar în viața de zi cu zi să nu cădem în capacana unei existențe de tip „super-market”, adică să avem puterea de a refuza conceptele și „soluțiile” preambalate, frumos colorate și fără gust, oferite de politicieni și de activiștii lor. Cînd după publicarea unui articol descopăr că unii nu au fost de acord cu ideile mele, mă bucur. înseamnă că am provocat un proces de analiză liberă, de gîndire personală pentru preopinentul meu. Ce poate fi mai frumos de-atît?
însă nu mă pot obișnui cu înjurăturile, cu limbajul suburban al unor obsedați care „navighează” liberi și anonimi în lungul și-n latul Internetului. Lași – pentru că își ascund identitatea pînă la asexuare – și mitocani prin reacția lor pseudo-polemică, inșii ajung la starea de satisfacție maximă doar atunci cînd te-njură. Dar nu neapărat pentru opinia exprimată… De multe ori, ceea ce public este doar pretext pentru asemenea critici. Mi se atrage atenția că trebuie să susțin un anumit partid sau un anumit politician doar pentru că așa cere „opinia publică” (?!!!). Deunăzi, îmi exprimam dezacordul cu modul de a acționa al unui posibil candidat la Primăria Bacău. Pe de o parte, m-au înjurat susținătorii actualului primar pe motiv că popularizez un adversar; pe de altă parte, dușmanii primarului m-au făcut albie de porci pentru că au considerat aserțiunea mea drept sprijin pentru edilul în funcție! Nu conta analiza pe care am publicat-o… Lupta politică și talibanismul activiștilor acoperă orice urmă de rațiune…
La noi încă este bine! Mă gîndesc la alte zone din lumea asta unde caricaturiști fără respect față de Allah au fost condamnați la moarte sau poeții care au exprimat idei „neconforme” sînt puși sub urmărire. Noi ne-am oprit la invective. Sînt murdare și exprimă mizeria în care se trăiește pe aici, însă măcar nu sînt fatale… Deocamdată… Și nu-i decît începutul… campaniei electorale!uații în continuă transformare și să cauți elemente logice în tot ceea ce se întîmp

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!