Ieri s-a semnat noul Protocol de infiintare a Aliantei (politice) PSD-PC. La un moment dat, acest proiect parea imposibil dupa tradarea din 2004, cind Traian Basescu a virit dihonia in familia adversarilor sai.
Atunci, dorinta de putere (poate prea mare) a dlui Voiculescu a intunecat mintile conservatorilor care au luat-o peste cimp, la dreapta. Ajunsi „solutie imorala”, au fost aruncati la periferia vietii parlamentare. Acolo, in purgatoriu, si-au redimensionat tintele si au demarat un amplu program de „lifting” politic. Astazi, nu stiu cu ce argumente au oblojit ranile celor de la PSD, dar iata ca si-au asigurat continuitatea in Legislativul de dupa 2008.
In conditiile votului uninominal, Alianta PSD-PC nu seamana citusi de putin cu ceea ce a fost Alianta D.A. sau Alianta PSD-PUR. Acum, fiecare va obtine atitea mandate cite este in stare. Vor fi necesare nominalizari foarte serioase pentru fiecare colegiu electoral. „Sfinta Lista” a disparut si, odata cu ea, s-a dus si garantia votului „la gramada”. Prin semnarea Protocolului, fiecare formatiunea are cistigul ei. PSD isi intareste rindurile in zonele unde conservatorii au deja o anumita notorietate, isi asigura (mai ales dupa inregistrarea la Tribunal a „casatoriei”) o sustinere electorala sporita si reduce spatiul de manevra al partidelor basesciene. De cealalta parte, PC scapa de stresul pragului electoral si devine o formatiune interesanta pentru oportunistii care cauta un vehicol necesar carierei lor politice. Acum, PC poate promite si oferi avantaje reale sustinatorilor sai.
Din punct de vedere doctrinar, Alianta PSD-PUR este mult mai viabila decit facatura de trista amintire numita D.A. pentru ca PC are o dimensiune social-liberala asumata si demonstrata prin proiectele initiate si sustinute in acest mandat. In 2004, PD era membru al Internationalei Socialiste, iar PNL isi afisa traditia de dreapta ca membru ALDE. Doar votul anti-PSD si discursul ametitor al lui Traian Basescu („Sa traiti bine!”) explica victoria partiala a Aliantei Dreptate si Adevar. Artificialitatea platformei politice si actiunile contradictorii au pulverizat acest proiect in care romanii au investit extrem de multa incredere. Pentru conservatori, mandatul 2004-2008 a fost o adevarata scoala politica. Au invatat, cred, ca tradarea costa, ca daca esti mic nu te ignora toata lumea si ca nicaieri nu-i mai bine decit… acasa.
Revenirea lor alaturi de port-drapelul stingii romanesti – adica PSD – este un gest de normalitate (cel putin, deocamdata). O vreme, am crezut ca vor negocia cu liberalii pentru o fuziune (mizind tocmai pe acea dimensiune social-liberala). Cred ca problema nefinalizarii unui asemenea proiect a fost fermitatea celor de la PNL care, opariti cu alianta „democrata”, au cerut o fuziune prin absorbtie. Mic, dar pretentios si cu personalitate, Partidul Conservator a dorit sa-si pastreze propria identitate. Asa ca oferta PSD a fost mult mai avantajoasa.
In acest moment, PC devine chiar mai important decit este. Ofera celor de la PSD canalul optim de comunicare cu PNL in eventualitatea formarii unei majoritati parlamentare dupa alegerile generale. Promovarea social-liberalismului conservator (fie vorba intre noi, doctrina de mare succes in Europa occidentala) poate fi liantul unei guvernari PSD-PNL-PC. Cred ca la un asemenea scenariu s-au gindit si artizanii acestui protocol pe care PD-L incearca sa-l minimalizeze. PNL, in schimb, prin vocea lui Bogdan Olteanu, a salutat initiativa, chiar cu o anume satisfactie nedisimulata. Dupa ce vom avea si rezultatele din alegerile locale, vom intelege si mai bine urmarile acestui gest de coagulare politica.
Lasă un răspuns