Ca sa fii lider de sindicat, s-a vazut, e nevoie de nerv, de vina, cum se zice prin cartier, dar mai ales de rezistenta a corzilor vocale.
De acest lucru nu a dus lipsa viceliderul contructorilor de la Hidrconstructia Bacau, Avram Groper, obisnuit cu munca dura de constructor inca de pe vremea cind presta pe santierele din toata tara. Acolo unde comunicarea la distanta nu se facea cu walkie-talkie, ci, evident, cu glasul. De altfel, de pe santiere are cele mai frumoase si mai nostime amintiri. Una dintre acestea, legata, evident, de obiceiul de a-si impune cu voce tare punctul de vedere, se petrecea pe la inceputul anilor ’90, pe cind se afla in deplasare pe santieerul de la Calimanesti. „Colegii ma stiau ca sint bun de gura si ma acceptau asa cum sint. Numai ca, o data, pe cind iesisem la o bere, satui, probabil, ca mereu ma ridicam in picioare cind era vorba sa-mi sustin in gura mare punctul de vedere, au venit cu ideea ca acela ce se va mai ridica in picioare, de doua ori la rind, va fi obligat sa dea un rind de bere”, povesteste liderul Groper. In zilele urmatoare, s-a conformat regulii si a incetat, un timp, sa se mai agite ori de cite ori vroia sa fie convingator, si a stat, mai mult ca pe jaratec, pe scaun. „Alta data, pur si simplu, am uitat de regula si m-am ridicat in picioare. Numai ca, dupa ce am terminat de gesticulat, cind am vrut sa-mi ocup locul, m-am asezat pe un carton pe care baietii pusesera un pumn de pioneze. Evident, am fost obligat sa dau un rind, pentru ca regula e regula. Ba de doua ori, pentru ca regula fusese stabilita cu o saptamina in urma, iar inflatia lucrase in acest timp”, isi incheie povestioara Avram Groper.
Lasă un răspuns