In goana turbata dupa cistigarea puterii politice cit mai repede cu putinta, dl. Boc si-a suflecat haiduceste minecile si s-a pus pe mestesugit motiune dupa motiune. Vreo cinci, deocamdata. Ca sa puna colac peste pupaza, dl. Geoana, hop si el cu o motiune, dupa alte cinci de pina acum, cu efect zero. Sa mai zica cineva ca prostia la politicieni nu-i molipsitoare, ca nu-l cred. La ei se ia ca gripa. Populatia Romaniei, in schimb, nu considera necesar sa respecte sensul pe care-l are cuvintul „destept” in imnul national si-i indeasa PD-L-ului procente de incredere cu nemiluita. Drumul de la „destept” la „treaz” parcurge, astfel, un traseu inimaginabil de lung. Domnii Boc si Geoana profita de faptul ca prostii sint intotdeauna mai multi, iar „adormitii” asisderea. In consecinta, mint si se mint ca cei doi ardeleni, care se intreba unul pe altul: „Mai, Toadere, vezi tu musca aia de pe trula bisericii?” „N-o vad, Petre, dar o aud cum merge”. Este si asta o „smecherie”, o eschiva de a nu-l crede prost unul pe celalalt. Smecheria asta este la domnii Boc si Geoana o forma de inteligenta. Larvara, de cele mai multe ori imorala, dar…
Intr-o tara in care minciuna e mereu crezuta, ar fi greu de demonstrat ca prostia nu e persistenta. S-o luam babeste: daca motiunile trec, ar cadea guvernul cu 2-3 luni inainte de alegeri. Unui guvern provizoriu i-ar trebui alte 5-6 luni pentru a organiza un nou scrutin electoral, a propune alte colegii uninominale, mai convenabile celor doua partide (PD-L si PSD), iar certurile s-ar acutiza si cine stie… Treaba poate dura si un an. Asa ca toata graba ar fi degeaba. Poate cadea si uninominalul, ca tot s-a cramaluit presedintele vreme de patru ani ca n-are clasa politica acomodanta firii lui prapastioase. Singura izbinda al celor doua partide ar fi mutarea PNL in dosul istoriei. O victorie a mitocaniei si grobianismului. Cam rosie si fesenista, nu-i asa? Dupa numarul simpatizantilor increzatori in Th. Stolojan, acesta ar trebui sa preia cirma guvernului. Ne-ar astepta iar o iarna cu ger in apartamente. Poate ca multi au uitat cum au dirdiit de frig sub mandatul incredintat lui Stolojan de catre Ion Iliescu. Si cum cei cu valuta in banci au ramas fara un sfant. Cit le-ar conveni celor ce trimit valuta din Spania, Italia sau Israel, numai Dumnezeu stie. Simpatia ramine, insa, simpatie. Nici nu-i posibil sa n-o simpatizezi pe Elena Udrea (adjutantul sexi al presedintelui), care o va intilni intr-un meci uninominal pe Adriana Saftoiu la… Urlati. O ghidusie politica de tot hazul, buna pentru amuzamentul celor care rid de se strica de propriile lor bancuri. Starea noastra psihosociala, insa, nu mai e de ris. Sintem impinsi sa ne punem in valoare instinctul de perdanti permanenti, abuzindu-se de o neodihnita retorica a victoriei. Victorie a cui? A noastra in nici un caz. Privim extrem de incordati linia orizontului si nu catadicsim sa luam in seama calcatura pe mina exploziva de sub talpa. Ne lasam „vrajiti” de retorici populiste, anticotruptie si asteptam sa vina campania electorala pe un val de greata si neputinta.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns