De-abia revenit din tarile calde (chiar prea calde!), ma trezesc in plina disputa despre sfirsitul lumii. Undeva, pe la Geneva, in frumoasa (si neutra) Elvetie, o armata de cercetatori se joaca de-a Dumnezeu. Ma grabesc sa-mi scriu articolul deoarece aflu (de la televizor) ca „peste o ora” incep pregatirile pentru marele test. N-as vrea sa ma prinda Apocalipsa cu datorii fata de colegii din redactie (Multumim, Stefane! – nota redactiei). Am ceva sperante ca textul meu va apuca sa ajunga in tipografie deoarece adevaratul experiment ar incepe abia peste vreo luna. In consecinta, ar mai fi ceva vreme pentru a-mi duce concediul la bun sfirsit…
Joaca oamenilor de-a „ucenicul vrajitor” nu a fost, intotdeauna, benefica. In acelasi timp, doar cei indrazneti, care au crezut in ideile si visele lor, au impins lumea mai departe pe calea progresului. Nu stiu ce se intimpla la granita franco-elvetiana si nici nu ma pricep sa explic la ce foloseste, concret, aceasta experienta de laborator. Probabil ca – dincolo de publicitatea imensa si scenariile fantasmagorice – exista tinte dintre cele mai interesante. Pe mine ma surprinde agitatia din jurul acestui eveniment. Lumea intreaga este impartita in doua tabere extrem de agitate. Unii vad omenirea in pragul celui mai mare salt stiintific din toate timpurile. Ceilalti – mult mai numerosi – vorbesc de sfirsitul lumii, instantaneu sau in etape (pe parcursul a patru ani). Sincer sa fiu, ambele situatii ma fac sa fiu optimist. Daca experimentul va fi o reusita, inseamna ca voi fi martorul trecerii intr-o alta dimensiune a civilizatiei umane. Daca „joaca” savantilor de la Geneva da chix, voi fi martorul finalului absolul. Egoist cum sint, ma bucur ca disparitia mea va fi laolalta cu intreaga omenire, ca nu vor mai fi altii care sa se bucure de minunile vietii. Ce-ti poti dori mai mult decit sa iesi din scena odata cu toti semenii tai?!…
Niscaiva pareri de rau as avea, totusi. Nu stiu daca imi voi duce concediul pina la capat. La urma urmei, este dreptul meu legal! Nici sfirsitul lumii nu poate fi un motiv serios ca sa-mi intrerup odihna binemeritata… Pe de alta parte, ma aflu intr-o situatie confuza: as fi dorit sa-mi renovez apartamentul: nervi, mizerie, cheltuieli greu de estimat… Mai merita, oare, un asemenea efort? Poate ar trebui sa astept primele rezultate oficiale (si serioase). N-am chef sa cheltui banii aiurea, adica sa-i arunc intr-o „gaura neagra”, dupa cum spun unii… Si ar mai fi ceva: ma gindeam sa fac un „lifting” automobilului personal si sa-l scot la vinzare. Acum ma indoiesc de valabilitatea planului: cine dracu’ mai cumpara masini in ajun de Apocalipsa?! Asa ca ramin cu beleaua motorizata pina la saltul intr-o noua dimensiune unde – poate! – isi va reduce si consumul de combustibil…
Intre timp, ma distrez de minune! Privesc la militantii celor doua tabere extrem de vocale. Unii prezinta situatia edulcorat, ca pe o chestiune simpla, benigna. De cealalta parte, asist la mitinguri si proteste originale. Cei mai tari par a fi conservatorii romani. Nu stiam ca in conducerea lor au si un comitet stiintific, specializat in energii nucleare, quarcuri, fisiuni si alte asemenea „maruntisuri”. Ce-i drept, de-o buna bucata de vreme tot vorbeau de niscaiva fuziuni… Vehementa unor purtatori de lozinci, adunati prin piete pentru a-si da cu parerea despre universurile multidimensionale, ar fi comica daca nu ar deborda de penibil. Sa duci politica romaneasca de la nivelul de mocirla la cel de salt energetic absolut este cu adevarat experimentul mileniului trei! Sint semne ca vom avea o campanie electorala exploziva, cu ciocniri impresionante de idei si cu rezultate epocale. Asta daca nu vom esua – din nou! – in gaura neagra a populismului si demagogiei… Asta da Apocalipsa!
Lasă un răspuns