Am mai scris despre Parcul Catedralei din Bacau atunci cind amenajarea sa abia începuse. Am laudat initiativa, pentru ca sansa de avea înca un loc atractiv în Bacau nu este una oarecare. Datorita acestui parc si a altor citeva realizari în domeniul edilitar (de exemplu spatiul din fata Casei de Cultura), orasul nostru capata un cu totul alt aspect. Cunosc Bacaul de multi ani si pot spune ca el traieste o perioada benefica de înfrumusetare. Mai ales ca, tot ce s-a întreprins pe tarim arhitectural si urbanistic în anii ’70 si ’80 a stat sub semnul negativ al hei-rup-ului comunist, al construirii fara discernamint, ce a pus în pericol posibile valori patrimoniale pasate în neant, azi irecuperabile. Dincolo însa de toate posibilele strategii urbanistice, Parcul Catedralei a început sa detina pentru mine o alt fel de valoare. Atunci cind trec dimineata prin el, ma încinta si ma bucura. Capata, adica, dincolo de valoarea sa utilitara, o valoare estetica. Vazind arborii adusi din pepiniere, deja bine crescuti, corpurile de iluminat frumoase, aleile ce se întretaie într-un joc al geometriilor ce creeaza impresia de spatiu, bancile numeroase, micutul complex de tobogane pentru copii, zona verde si florile, nu poti ramine indiferent. Te afli, parca, dintr-o data, în fata unei oaze, a unui tarim parca iesit din imediat, care îti propune o lume a tihnei, a pacii. Nu se poate sa nu te opresti, oricit ai fi de grabit, pentru a te aseza pe o banca de unde sa contempli o perspectiva ce te scoate din agitatia zilnica. Iar daca privesti spre vest, vezi imensa catedrala, care va fi, din cite se spune, cea mai mare din sud-estul Europei si care va adaposti carte sfinta de pe cuprinsul întregii tari. Trebuie sa marturisesc ca nu ma asteptam ca Parcul Catedralei sa fie atit de frumos, atit de atractiv si nu ma asteptam ca el sa ajunga sa fie plasat atit de bine în constiinta oamenilor. Aproximativ 15.000 mp s-au preschimbat în timp scurt dintr-un aproape maidan, într-un loc, daca nu plin de vraja, cel putin în unul capabil sa ofere bucurie, relaxare. Daca atunci cind au început lucrarile era campanie electorala locala si îndata clevetirea a spumegat, spunindu-se ca initiativa e doar praf în ochi stirnit din demagogia electorala, acum alegerile sint istorie si totusi parcul continua sa creasca, sa devina un loc din cele pe care i le dorim Bacaului. Nu stiu daca si oraselor, atunci cind se nasc, le menesc torcatoarele zile bune si rele, dar daca e cumva asa, Bacaul traieste acum o virsta care tinde sa-i împlineasca macar o parte a profilului de oras european. Si de fapt nici nu ma intereseaza daca Bacaul e sau nu un oras european. Ma intereseaza sa fie si ma bucur ca este orasul nostru. Iar atunci cind prieteni din alte zari vor poposi în vizita aici, voi avea cu ce sa ma mindresc, ducindu-i la Catedrala si în Parcul Catedralei.
Dan PERSA
Lasă un răspuns