In fiecare simbata din timpul acestui post, bisericile devin neincapatoare. Tineri si virstnici aduc milosteniepentru sufletele celor adormiti. Coliva, sarmale, colaci sau fructe, ori un pahar de vin, o data binecuvintate, sint impartite celor necajiti, care asteapta la usile lacasurilor de cult. Bogatii si saracii, fara nici o deosebire, se pregatesc, fiecare dupa puterea sa, cu mese, pachetele si daruri, pentru a le oferi „de sufletul raposatului..”, cu nadejdea ca Dumnezeu ii va mai ierta celui adormit din pacatele savirsite in timpul vieti cu fapta, cu vorba sau cu gindul. “In ceea ce priveste rugaciunile pentru cei adormiti, acestea le facem, nu pentru ca Dumnezeu ii uita pe cei morti in dragostea sa, ci pentru a arata comuniunea, si pentru a arata dragostea noastra care se adauga la dragostea lui Dumnezeu pentru cei adormiti. Noi, cei vii, de pe pamint, facem jonctiunea intre cer, unde sint sufletele celor adormiti, si pamint, unde sint trupurile lor, ceea ce inseamna ca impreuna constituim biserica lui Dumnezeu, pentru ca exista o singura Biserica, iar cea de pe pamint este privdorul celei din cer, unde sint trecuti toti prietenii si casnicii lui Dumnezeu”, a explicat PS Ioachim Bacauanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului.
In afara colivei, colacului si vinului care se sfintesc si se impart in biserica, simbol al unitatii euharistice a celor doua lumi, au loc o suita de alte rituale si ceremoniale la cimitir si acasa, in fiecare familie crestina. Ortodocsii stiu ca potrivit invataturii de credinta ortodoxa, fiecare zi de simbata este dedicata amintirii mortilor. Aceasta intrucit trupul lui Hristos s-a aflat in mormint in ziua de simbata si, asa cum se mentioneaza in Epistola a II-a a Sfintului Apostol Petru, S-a coborit la cei morti pentru a le vesti mintuirea. Precizam ca este de dorit ca pomenirile sa se faca legate de savirsirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importanta slujba de mijlocire pentru cei morti.
Lasă un răspuns