Fortele politice pregatesc, intr-o veritabila campanie pre-preelectorala, populatia pentru a intelege in ce perioada economica ne aflam, ce efecte au masurile de austeritate ale Puterii la vreme de criza economica si care ar trebui sa fie, de fapt, masurile strategice de aplicat. Daca Puterea sustine, de exemplu, ca Romania va iesi, tehnic, din criza economica la sfirsitul lunii martie (dupa doua trimestre consecutive de crestere economica), Opozitia vine sa demonstreze ca nici nu poate fi vorba de iesire, iar ziua de 31 martie se confunda, mai degraba, cu 1 aprilie – considerata prin traditie ca Ziua pacalelilor.
Pasul cel mai mare – aratam si in prima parte a acestui articol – a fost facut, pina acum, de PSD, care a elaborat, deja, „Programul de guvernare Agricultura si dezvoltare rurala 2010 – 2020”, iar la sfirsitul saptaminii trecute a organizat, in Bacau, o reuniune a reprezentantilor organizatiilor sale din toata Moldova, pentru a analiza o varianta a unui program de dezvoltare economica a Romaniei. Aceasta a fost, insa, precedata de o dezbatere in mediul academic bacauan, la care au participat si profesori universitari, dar si reprezentanti ai unor institutii si organizatii economice, oameni de afaceri si ziaristi, pe tema „Experientele ajustarilor fiscale largi in Uniunea Europeana si in Romania”, pe care a facut un larg expozeu initial conf. univ. dr. Cristian Socol, de la Academia de Studii Economice din Bucuresti. In prima parte a articolului am aratat cum a intrat Romania in criza economica, dependenta ei de capitalurile straine si am argumentat incapacitatea de face ajustari fiscale pertinente. Morivul: politicile prociclice (care urmaresc fidel ciclurile de evolutie sau involutie economica).
Boala politicilor preciclice
Boala politicilor fiscale prociclice – a opinat Cristian Socol – persista, la noi, de 21 de ani. Ajustarea fiscala se vede cel mai bine nu pe deficitul bugetar curent efectiv, ci pe soldul bugetar structural, care isi inlatura pozitia ciclica a economiei. Ajustare fiscala s-a facut si in perioada 2000 – 2004, de la minus 2,64% din PIB, la minus 0,43%, considerata in literatura de specialitate o ajustare medie. Dar s-a facut tot intr-o zona cu un decalaj recesionist, cind recesiunea era mult mai mica. Cind spunem „decalaje recesioniste” inseamna ca PIB-ul efectiv (ceea ce produce efectiv economia) este mai mic decit PIB-ul functional (ce s-ar putea produce daca s-ar folosi in mod normal factorii de productie). „Nu trebuie sa ne luam dupa artificialismul care apare mai ales in media si care defineste recesiunea numai prin caderi economice ale PIB-ului real – a precizat universitarul din Bucuresti. E vorba de a compara potentialul si PIB-ul efectiv. Noi, pe masura ce eram in decalaj recesionist, faceam ajustare fiscala. Ceea ce inseamna politici restrictive, in conditiile in care PIB-ul era sub potential. Iar o greseala din punct de vedere macroeconomic inseamna politici prociclice”.
Ce s-a intimplat in perioada 2005 – 2008? Anul 2005 a fost specific datorita evenimentelor meteorologice si biologice potrivnice (ploi, seceta, inundatii, gripa aviara). Dar in 2006 – 2008 am intrat pe un decalaj expansionist, in sensul ca produceam mai mult decit potentialul nostru. In 2008, decalajul sporise la 6% din PIB, ceea ce inseamna ca economia deja se supraincalzise. Atunci am marit deficitele. Deficitul bugetar structural s-a dublat, de la 3,73% din PIB, in 2007, la 7,71% in 2008. Deci, am turnat gaz peste foc! Am facut cheltuieli mari (risipa) de la buget (mai ales la sfirsit de an, in graba, pe criterii clientelare).
Ajustare fiscala, da. Dar cind si cum?
Ajustarea fiscala era necesara in Romania – crede Cristian Socol. Chiar daca nu exista o contagiune a crizei externe, oricum intram in criza, ca urmare a unor politici macroeconomice foarte proaste. Deci, deficitul structural a crescut foarte mult. Intrind in criza cu asemenea deficite, am fost obligati sa facem corectii fiscale. Dar depinde care a fost marimea ajustarii fiscale. „Romania a facut cea mai dura economie fiscala din Uniunea Europeana din ultimii 30 de ani, pentru ca derapajele erau imense. Noi si tarile baltice. Tarile dezvoltate minimalizeaza fluctuatiile macroeconomice. Noi, insa, nu avem cultura disciplinei fiscale. Nu ne putem incadra intr-o marja de stabilitate, sa fie fluctuatiile mult mai mici. Exista politici prin care sa te promovezi anticiclic: cind economia creste prea mult, pui anumite motoare care inseamna stabilizatori automati si iar atunci poti face ajustari fiscale, iar cind economia scade prea mult, cu rezervele facute in expansiune sa o porti intoarce catre crestere” – a conchis Cristian Socol.
Lasă un răspuns