Mijlocul lui septembrie ii aminteste Mihaelei Druica, purtatorul de cuvint de la Romtelecom Bacau, de copilarie, dar mai ales de „regretele pe care le avea cind se termina vacanta”. Isi aminteste cum se juca in fata blocului, in perioada de pina la 12 ani. „Gasca de la bloc”, cum spun copiii din ziua de astazi, avea in componenta peste 20 de „pitici” de virste apropiate. „Tin minte, in spatiul verde al imobilului, organizam concursuri de gimnastica, pentru ca eram in «epoca de glorie a gimnasticii». Mai mult, doua dintre prietenele mele erau la gimnastica ritmica. Cum casetofoane nu aveam, ne foloseam de talentul la vioara al unora dintre copiii din bloc, care veneau si asigurau fondul muzical. Imi reamintesc de trecatorii care se opreau si ne admirau”, povesteste Mihaela Druica. Organiza, de asemenea, si concursuri de muzica usoara, locatia fiind zona unde se scuturau covoarele. Acolo, o sfoara cu pretentii de leagan, impodobita cu flori si crengi, era locul de „prestatie” al micilor artisti, unde, pe rind, evolua fiecare, fie ca avea sau nu voce. Existau si premii cumparate din banutii tuturor concurentilor. Premiul cel mare era de 5 lei. „Pentru ca nu aveam bunici la tara, o mare parte a vacantei o petreceam in fata blocului, unde, dupa cum spunea tatal meu, eram «sefa maidanului». Eu ii convocam pe toti afara, la joaca, si tot eu, fiind o nativa a zodiei leu, hotaram de-a ce ne jucam. Marea problema a mea era, insa, indeplinirea unei coditii pentru a iesi la joaca dupa-amiza, dupa ce venea tata de la serviciu. Atit eu, cit si fratele meu, trebuia sa jucam cu tata sah. Din 10 partide de sah, trebuia sa cistigam macar una. Cu cit cistigam mai repede, cu atit timpul de joaca in fata blocului se prelungea. Uram, pe atunci, aceasta regula, insa, astazi, imi dau seama ca m-a ajutat enorm”, isi incheie scurta incursiune prin cufarul de amintiri Mihaela Druica.
Lasă un răspuns