Cine ar mai spune astazi, ca Eminescu: „Cind privesc zilele de-aur a scripturelor romane”? Pentru ca scripturile, fie din vremuri de aur, fie contemporane, nu mai sint luate in seama aproape de nimeni. Cind privesc… stirile culturale, ele dau vesti doar despre spectacole. Onorabile, fara doar si poate. Festivaluri de teatru, de film, concerte de muzica usoara sau populara, olimpiade ale olarilor, sau, daca moare o personalitate, afli o comemorare (dar numai daca acea personalitate e si vedeta, altfel nu). Sub presiunea raspindirii filmului, muzicii, cartilor si informatiilor de tot soiul pe suport digital sau pe Internet, a disparut pina cinematograful, atit de apreciat pina mai ieri. Va mai amintiti expresiile: „n-aveti un bilet in plus?” sau „bisnitar de bilete”! Ce sa mai zici de carte. Ele aproape par sa nu mai existe. Nu fizic, nu cu totul. Carti se editeaza inca. O dovada ca, totusi, pina la un punct sint si cumparate. Insa aproape ca au disparut din constiinta noastra. Statisticile arata ca oamenii achizitioneaza nu, ca pe vremuri, beletristica. Ei cumpara dictionare, manuale, carti utilitare de invatare rapida a managementului, a sofatului, a gatitului, a prepararii muraturilor, cumpara cartile nutritionistilor (pentru grabnica sleire a mijlocului gros si schimbarea lui in silueta). In general, carti din care se invata ceva, dar nu orice, ci doar acele invataturi in stare sa duca omul la un grabnic succes. Dovada ca in lumea noastra tot ce-si doresc oamenii este succesul. Cu siguranta, nu de dragul succesului insusi, adica pentru implinirea orgoliului, ci de dragul banilor. Sau, intr-o lume asa saraca, dupa cum e Romania zilelor noastre, nici macar nu poti spune ca de dragul banilor, ci mai degraba din dorinta supravietuirii. Sa rozi cu dintii asemenea carti, e un soi de simbol al tragerii la jug al maretului car al grijilor zilnice. Poti spune despre asemenea carti ca patrund constiinta noastra si o tin treaza in aceeasi vreme cu stimularea unui vis frumos, asa cum face beletristica? Ea, care nu doar ca inalta spiritul si il face fecund, dar si, cum credea Lucian Blaga atunci cind intemeia stiinta nooseologiei, produce in noi o activitate a spiritului de care nu suntem constienti, frumusetea interioara ce o da lectura devenind si adaugindu-se partii benefice a naturii noastre. Raspunsul, din pacate, este nu. Cartile utilitare, cele care se vind bine, nu sint decit niste simple unelte ce ne ajuta in diverse domenii ale existentei noastre cotidiene. Si, ca orice unealta, ele nu pot depasi statutul lor. Nu pot iradia nici in constiinta, nici in spirit. Ele sint consumate, asa cum consumi o gogoasa. Sint bune, pentru ca iti ajuta la dobindirea unor cunostinte, unor abilitati, ori te ajuta sa-ti faci un trup mai frumos. Mai mult de atit, insa nu. Atunci cind se fac top-uri de carti, mi-as dori ca volumele utilitare sa nici nu mai fie puse la socoteala. Ce-ar fi sa facem topul hirletelor, lopetilor, secerilor si furcilor? Care din ele se vind mai bine? Lumea ar ride de noi. Si pe buna dreptate, ar trebui sa rida si de cei care fac topu-rile celor mai bine vindute carti si rinduiesc, frumusel, in capul listei, pe cele utilitare. Sint si ele carti, nu-i asa, pentru ca sint scrise, tiparite pe hirtie, legate si puse intre coperte. Insa ele nu poseda substanta spirituala necesara pentru ca noi sa putem vorbi despre ele ca despre niste adevarate Carti. Sa le numim cu acest cuvint cu C mare, pentru a scoate in evidenta puterea lor de a inriuri intr-un mod aproape magic fiinta noastra.
Dan PERSA
Lasă un răspuns