Pe fondul crizei financiare care a lovit lumea intreaga, in Romania a aparut o problema in plus: pensiile. Pe de o parte, Guvernul (in prag de campanie electorala si sub presiunea politica a adversarilor doctrinari de la PSD) a aprobat cresterea pensiilor de la 1 octombrie cu 20 de procente. Saltul este considerabil. Pe termen mediu, insa, se profileaza amenintarea inflatiei care va inghiti avantajul de-acum. Pe de alta parte, angajatii traiesc spaima unui faliment total neplacut: de peste ocean vin vesti alarmante despre mastodontul AIG, cea mai mare companie de asigurari din lume. Pentru a nu da faliment, Guvernul SUA a nationalizat 80 la suta din aceasta firma, dar infuzia de capital necesara salvarii este greu de suportat. Sint in discutie aproximativ 80 de miliarde de dolari care ar trebui sa intre in conturile AIG in 48 de ore. La cit de rare si scumpe sint lichiditatile in acest moment, cu greu se imagineaza o rezolvare rapida a problemei…
Pentru romani, caderea AIG are o semnificatie aparte. Aceasta companie administreaza un fond de pensii private la care au fost obligati sa se inscrie peste un milion de salariati din tara noastra. Si asa povestea fondurilor obligatorii pentru pensii private este privita la noi cu multa suspiciune. Inca din perioada de preaderare, prin primavara lui 2007, existau voci care contestau utilitatea acestor forme de protectie sociala. Acum, cind banci si institutii financiare de prestigiu se prabusesc prin toate colturile lumii, cei care au optat pentru AIG doar pentru ca li s-a parut a avea cel mai mare prestigiu se tem ca au dat chix. Este drept ca sumele strinse in conturile individuale la aceste fonduri de pensii sint, deocamdata, aproape nesemnificative. Pierderea ar fi suportabila. Insa perspectiva ca peste 20 sau 30 de ani, atunci cind vine vremea sa beneficiezi de contributiile tale, esti lovit de un faliment precum cel de la AIG nelinisteste chiar si pe cel mai increzator individ. Nu ne ramine decit sa-i credem pe cuvint pe cei de la AIG – Fond de Pensii Romania care sustin ca nu exista o legatura directa cu firma-mama din America si ca banii oamenilor nu sint in pericol. Aud ca si institutiile romanesti menite sa supravegheze activitatea fondurilor de pensii dau comunicate linistitoare. Mi-e frica, insa, de scenariile similare celor de la FNI: „Dormi linistit, noi lucram pentru tine!”…
Situatia din acest moment poate avea si partile ei pozitive. Legislatia referitoare la protejarea intereselor viitorilor pensionari poate fi ameliorata in sensul cresterii sigurantei (indiferent de cine este administratorul fondului). Ar trebui sa invatam si noi, contribuabilii, ca este necesara o mai mare atentie asupra celor care administreaza banii nostri (multi sau putini) si ca renumele unor companii mari occidentale nu reprezinta o garantie cind vine vorba de faliment. De altfel, sint convins ca dupa ce va trece valul nimicitor al acestei crize financiare, alta va fi fata economiei mondiale si altele vor fi regulile ce se vor aplica. Vedetele de astazi s-ar putea sa dispara (sau macar sa se retraga in culise), iar firmele cu vina tinara sa cucereasca noua epoca. Intre timp, noi vom ajunge pensionari (sau pe-aproape…) si-ar fi bine sa fim atenti cu cei care se ocupa de viitorul nostru fragil.
Lasă un răspuns