Am folosit intentionat sintagma „maretele realizari”, care nu lipsea din discursurile propagandistice de odinioara, tocmai pentru faptul ca aceasta s-a potrivit cu adevarat unui domeniu in care Slanicul a excelat timp de peste doua decenii: cel artistic.
In perioada anilor ’60, in urma relativului dezghet din cultura romaneasca, la Slanic Moldova a fost infiintata o noua institutie care a pus mai presus de orice, promovarea valorilor culturale si artistice locale: Casa de Cultura. La Slanic, pasiunea pentru cultura si arta a demonstrat din plin acest lucru si a facut cunoscute intregii tari numele unor artisti amatori care, adunati intr-un colectiv tinar si entuziast, cuprinzind trupa de strada, ansamblul folcloric si echipa de teatru, si-au cistigat un binemeritat renume in cadrul stagiunilor sustinute de-a lungul anilor. „Moldova mea”, „Orasul meu”, „Fisa de tratament”, „Am si eu ceva de spus”, „Izvorul tamaduirii” sint doar citeva dintre titlurile scenetelor prezentate saptaminal in spectacolele de estrada. Toate aceste texte, inspirate din folclorul si umorul moldovenesc, din munca si activitatea locuitorilor urbei, au fost scrise si puse in scena de regretatul regizor si actor amator Marin Cimponeriu, directorul de atunci al Casei de Cultura.
Dar cea mai mare satisfactie a cunoscut-o trupa Teatrului Popular de Comedie Slanic Moldova care, din 1960 si pina la sfirsitul anilor ’80, a avut in bogatul sau program, piese precum: „O noapte furtunoasa”, „Ochiul Babei”, „Soacra cu trei nurori”, „Doctor fara voie”, „Take, Ianke si Cadir”, „Opinia Publica”, „Fratele meu mut”, Jocul de dincolo de ploaie”, „Ginere de import” (ultimele trei, purtind semnatura reputatului dramaturg bacauan, Viorel Savin). Talentul si pasiunea pentru arta, au facut din aceste spectacole realizari artistice deosebite, dovada fiind premiile obtinute la toate concursurile la care trupa de teatru a participat: mentiune pentru piesa „Ochiul babei” si premiul de interpretare feminina acordat Adrianei Cimponeriu, pentru rolul Anica din aceeasi piesa, la Festivalul regional de teatru „Vasile Alecsandri”; locul I la o alta faza regionala, cu piesa „O noapte furtunoasa”; locul II cu piesa „Doctor fara voie”, la faza republicana a celei de-a patra editii a Festivalului de teatru „I.L. Caragiale” si premiul special pentru creatie artistica acordat lui Marin Cimponeriu- interpretul lui Sganarelle din piesa lui Moliere. Numai in primii noua ani de la infiintare, echipa de teatru a prezentat peste 500 de spectacole, adica in medie 56 de reprezentatii pe an, ceea ce nu era deloc putin pentru o echipa de actori amatori, care de cele mai multe ori, dupa terminarea repetitiilor, tirziu in miez de noapte, se pregateau sa inceapa o noua zi de servici.
Dupa 1970, la Slanic, activitatea cultural-artistica a luat o si mai mare amploare, mai ales dupa ce la conducerea Casei de Cultura a fost instalata o noua echipa alcatuita din dramaturgul Viorel Savin si instructorul cultural Val Manescu. Au fost relansate toate actiunile culturale mai importante, iar in 1978, s-au pus pentru prima oara bazele Festivalului de creatie si interpretare dramatica de la Slanic Moldova. Pentru cei care isi mai aduc aminte de acele minunate vremuri, iata si citeva nume ale actorilor amatori care au evoluat pe scena salii cu balcoane, in ovatiile spectatorilor: Natalia Tigau, Viorica Baisan, Val Manescu, Ion Goranda, Ionela Purice si regretatii Marin si Adriana Cimponeriu, Maria Fagaras, Geo Catrintas, Mihai Freamat, Gheorghe Bordeianu. Din pacate, astazi la Slanic nu se mai joaca teatru, iar peste sala de spectacole s-a tras cortina. (Va urma)
Lasă un răspuns