Peste noapte, fara sa-l fi obligat cineva, deputatul Victor Socaciu – de-altfel, artist onorabil! – a propus o lege de tot risul: dublarea filmelor straine in dulcele grai mioritic. Ideea domnului in cauza nu este o inventie proprie. Exista pe mapamond numeroase state unde se practica asemenea matrapazlic.
Asa isi argumenteaza Socaciu demersul, fara a aprofunda cauzele care au dus – in acele state – la adoptarea unor masuri similare. Chiar daca ditirambic se vorbeste despre „protejarea limbii nationale”, in realitate, cei care au impus dublarea filmelor au avut in vedere doar interese protectioniste si satisfacerea imbecililor frustrati.
Deteriorarea grava si continua a sistemului educational a creat peste un milion de analfabeti in Romania – conform datelor statistice oficiale de la inceputul acestui an.
Probabil, deputatul Socaciu a descoperit ca in colegiul sau majoritari sint cei fara carte si pentru a nu pierde ciolanul din Parlament s-a gindit sa si-i atraga pe acestia de partea lui. Foarte bine! Miscarea – chiar daca nu-i cea mai inteligenta de pe lume – este demna de un politician al zilelor noastre! Insa cu ce drept ii pedepseste si pe cei care au ceva scoala?!
Dublarea filmelor distruge mare parte din farmecul unei opere cinematografice. Cum ar suna replicile lui Jean Gabin spuse de vreun actor ratat, incapabil sa joace bine chiar si intr-o susanea?
Sint voci celebre, sint replici la fel de celebre care, „tradate” in limba romana, isi pierd cu totul farmecul. Dupa cum spunea cineva, „Hasta la vista, baby!” ar deveni in romaneste „Hai, pa, scumpete!”… Pare comica o asemenea situatie, insa realitatea este ca ne aflam in fata unei prostii agresive ale carei efecte se vor vedea pe termen lung.
Una dintre tarile citate in mod constant de catre Victor Socaciu este Franta. Dincolo de faptul ca avem de-a face cu un stat adesea categorisit drept nationalist in masurile sale (pe teritoriul sau nu sint recunoscute minoritatile, chiar daca in multe orase magrebienii sint majoritari), Franta a „dublat” totul!
Fie ca este vorba de internet, softuri sau denumiri geografice din lumea larga, fie ca discutam despre filme. In momentul in care a constatat ca nu mai poate concura cu cinematografia de limba engleza, a maltratat tot ce a intrat pe aceasta piata.
Poate asta este una dintre cauzele pentru care, in ultimii ani, Franta nu a mai primit vreun premiu international semnificativ in industria cinematografica. Actorii lor au ajuns doar simple dubluri ale vocilor marilor artisti ai lumii, fie ei americani, englezi, polonezi, rusi sau spanioli…
Domnului Socaciu i-as propune un experiment: ar accepta, oare, sa inregistreze un videoclip cu o melodia a sa, in care sa-i apara chipul, insa vocea sa fie a manelistului Fernando de la Caransebes? Analfabetii l-ar vota si cu mai mult sirg, sunt convins…
Lasă un răspuns