O urmasa a unei familii princiare franceze si un apropiat al scriitorului Saine Exupery, ambii traitori in inima Parisului, au cunoscut farmecul Ortodoxiei, in anii ’90, prin intermediul unui calugar moldovean, ajuns la Institutul Saine Serge pentru finalizarea studiilor doctorale. Impresionati de modul de viata ortodox, acestia au ales sa fondeze un asezamint manastiresc dupa modelul monahisului romanesc. Nu le-a fost greu deoarece l-au avut alaturi de arhimandriul Ioachim, format inca din adolescenta la „scoala” Sihastriei din muntii Neamtului. In anul 1991, cu binecuvintarea IPS Mitropolit Daniel (actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane), grupul de crestine franceze, devenite surori, alaturi de citeva surori romance, au reusit sa intemeieze ceea ce si-au dorit: o manastire. Organizarea acesteia si alte asemenea au revenit arhimandritului Ioachim Giosanu, cel care, dupa aproape un deceniu, avea sa fie chemat la inalta treapta a arhieriei la Roman.
„Amenajarea acestui lacas de inchinare a inceput cu mijloace materiale infime, într-un spatiu anex ce facea parte din proprietatea distinse crestine, Pascal Morand, descendenta din familia princiara Contesa de Segure, devenita mai tirziu Rasofora Ana. Initiativa a fost încurajata de citeva familii binevoitoare care au început sa frecventeze si sa ajute material noul asezamînt. Cele citeva persoane s-au constituit într-o asociatie cultuala care avea ca scop obtinerea protectiei canonice si aprobarilor legale în perspectiva ridicarii acestei biserici si minastiri”, si-a amintit Preasfintitul Ioachim Bacauanul. Ca-n orice demers binecuvintat de Dumnezeu, a intervent apoi, un batrin pilot francez, pe care membrii tinerei comunitati monastice l-au ajutat in momentele dificile ale bolii si singuratatii. „A binevoit Dumnezeu ca în anul 1992, un om deosebit, Marian Chapy, sa afle de aceasta comunitate nou înfiintata si de scopurile ei si sa ceara membrilor ei acordarea de sprijin moral si filantropic. Acesta fusese pilot în escadrila cunoscutului scriitor francez Saint Exupery, locuia în satul Rosiers, iar în ultimii ani ai vietii, din cauza unei maladii, devenise dependent de altii. Singur si fara urmasi s-a atasat cu trup si suflet de membrii comunitatii monastice care i-au acordat îngrijirea necesara. Între timp, a devenit membru fondator al noului asezamint si prin testament a trecut în proprietatea manastirii toata averea sa mobila si imobila”, a mai povestit episcopul Ioachim. Cunoscator al rinduielilor monahale, actualul episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, a dispus reorganizarea asezamintului de la Rosiers, dupa normativele insusite de la parintii sai duhovnicesti din Sihastria. Astfel, membrii comunitatii, carora li s-a adaugat citiva crestini entuziasti de diferite nationalitati, au refacut statutele comunitatii si au denumit asezamintul de la Rosiers „Monastere Orthodoxe de l’Anonciation”. Datorita faptului ca reorganizarea Arhiepiscopiei Romane de la Paris înca nu era definitivata, s-a cerut, din nou, obladuirea canonica Înalt Prea Sfintitului Daniel al Moldovei si Bucovinei.
Traitor al Ortodoxiei si persuasiv in demersurile sale, arhimandritul Ioachim a reusit sa confere o dimensiune aparte acestei oaze crestine din inima Parisului. „Cu ajutorul Maicii Domnului s-au continuat lucrarile de amenajare si dotare a locasului de închinare: confectionarea mobilierului, înzestrarea cu obiecte si carti de cult, în limba româna si franceza, pictarea bisericii de catre d-na preoteasa Elisabethe Osoline si realizarea catapetezmei de catre Prof. Rusu Eugen din Callais. La acestea s-au adaugat lucrari de refacere a acoperisului, a fatadelor exterioare, amenajarea curtii si a anexelor. Paralel cu dotarea bisericii si chiliilor, multime de credinciosi, pelerini, tineri si turisti au primit putere harica si ocrotire spirituala în aceasta sfînta biserica”, a mai povestit PS Ioachim Bacauanul. De altfel, multi dintre cei care au luat contactul cu aceasta manastire s-au distins prin ajutorarea materiala, înscriindu-si numele în rindul ctitorilor sfintului asezamint, stiind ca „pe datatorul de buna voie îl iubeste Dumnezeu”.
Dupa cheamarea la arhierie a arhim. Ioachim Giosanu, fondatorul si primul parinte spiritual al acestui asezamint, administrarea si ocrotirea canonica a trecut sub IPS Arhiepiscop Iosif Pop, Mitropolitul romanilor din Europa Occidentala si Meridionala, care s-a îngrijit de continuarea lucrarilor si amenajarea sfintului locas, coordonind viata duhovniceasca a obstei de calugarite de la Roisiers. „Avem convingerea ca Dumnezeu va rasplati prin darurile sale cele bogate pe toti fondatorii, donatorii, miluitorii, binefacatorii, lucratorii, sfint locasului acestuia”, a precizat PS Ioachim, care la 21 mai 2005, de ziua Sfintilor Imparati si întocmai cu Apostolii, Constantin si Elena, a participat alaturi de IPS Mitropolit Iosif la slujba de tirnosire a biserici cu hramul Buna Vestire, Sf. Cuv Parascheva si Sf. Mathurin de Larchant.
Lasă un răspuns