O minune a Sfintului Nicolae

Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu si credincios in Hristos, care iubea pe Sfintul Nicolae si era iubit si el de dinsul, a vrut sa faca o calatorie in alta tara. Fiind grabit cu problemele pe care le avea, s-a dus la biserica Sfintului unde si-a facut rugaciunea dupa obicei. Apoi, si-a luat ramas bun de la rude si de la prieteni, a intrat in corabie si a plecat. Iar cind a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corabierii sa intoarca si sa intinda pinzele, deoarece a inceput alt vint. Atunci, s-a sculat si acest smerit om sa mearga dupa apa si, avind toti de lucru cu intinsul pinzelor, s-a intimplat ca s-a impiedicat si a cazut in mare. Fiind intuneric si vintul pornind corabia inainte, corabierii n-au putut sa-l ajute cu nimic, ci plingeau de amara moarte a acelui om. Iar el, cazind in mare, cum era imbracat, si aflindu-se in largul marii, a zis: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!” Dupa ce a strigat ceva timp acest cuvint, s-a petrecut o minune. S-a aflat omul in mijlocul casei sale, desi i se parea ca este in adincul marii. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel si cei din casa, au aprins lumina si, stringindu-se si vecinii de afara, l-au vazut cu totii cum statea in mijlocul casei si striga. Iar apa de mare curgea din hainele lui. Cu totii au incremenit si au ramas muti de groaza, iar el a zis: „O, fratilor, ce este aceasta ce vad?” Ca stiu bine ca ieri, la noua ceasuri, cind mi-am luat ziua buna de la voi, de la toti, am intrat in corabie, am purces la drum, caci avind vint bun, am mers citva timp, iar cind a fost la a doua si a treia straja din noapte, adica la noua ceasuri, m-am dus pentru apa si m-am impiedicat de corabieri si am cazut in mare. S am chemat pe Sfintul Nicolae intru ajutor, iar acum nu stiu unde ma aflu, ci spuneti-mi voi ca eu mi-am iesit din fire si sint uimit.” Iar aceia, luind seama la cuvintele lui si vazind apa marii, care curgea de pe dinsul, au strigat: „Doamne, miluieste!” Apoi, s-a dezbracat si a luat alte haine si s-a dus la biserica Sfintului Nicolae. A cazut cu lacrimi si rugaciuni la icoana Sfintului. Cind a sosit ora slujbei de dimineata, s-a strins poporul, s-a facut cunoscut la toti minunea. Cele petrecute au ajuns si la urechile imparatului si ale Patriarhului, care, au facut sfat, au zis sa cheme pe acel om. El s-a dus si le-a povestit tuturor minunea si, laolalta, au slavit pe Dumnezeu pentru iubirea Sa de oameni, aratata prin sfintii Sai.