Ieri noapte, am intrat pe site-ul YouTube sa ascult muzica din alti ani. Am trecut prin Cenaclul Flacara, Florian Pittis, Semnal M, Backstreet Boys, Tony Braxton, Paul Anka, Tokens, Rory Gallagher, Stevie Ray Vaughan, BB King, Neil Armstrong, The Wanderers, Aerosmith, Alice Cooper, Los del Rio, Kaoma, Iron Maiden, Queen si multe, multe altele. Totul a plecat de la o melodie pe care mi-a recomandat-o, pe blogul lui, Val Manescu: Rory Gallagher – „Bullfrog Blues” (se pricepe omul sa te stirneasca!).
Ore-n sir, am „calatorit” – de la o melodia la alta, de la un stil la altul, prin ani si tari. Nevasta-mea a intrat si ea in jocul meu, comandindu-mi cite o melodie sau formatie. Asa am ajuns la Nicolae Furdui Iancu. Si aici ne-am oprit: „Noi suntem romani!”, „A venit aseara mama”, „Hai sa-ntindem hora mare!”, „Saraca inima mea”, „Nu uita ca esti roman!”… Cel din urma s-a legat, cum altfel, cu „Treceti batalioane romane Carpatii!”.
Cintecul asta mi-a amintit de anii de scoala militara, de Sibiu. Cind comandantul de pluton ne ducea la instructie, in poligonul de la Valea Sapunului, cu cintec. Startul „corului” era, oarecum, timid, timorati fiind de privirile pe care ni le aruncau trecatorii, si, mai ales, mindrele de sibience. Dupa care, remarcam in ochii lor mindrie, si nu ironie. Si-atunci, sa te tii! Cintam cit ne tineau bojocii…
Ascultindu-l pe Nicolae Furdui Iancu, am retrait sentimentele de atunci, din anii ’90 – ’91. Am uitat de lebedele austriecilor, crime, violuri, spargeri, tilharii si toate faradelegile care ne-au facut celebri in Europa. In semiintunericul camerei, am fost, iar, mindru ca sint roman! Apoi, am dat drumul la televizor (proasta, tare proasta inspiratie!) si-am nimerit stirile de dupa miezul noptii: camatari, clanuri de interlopi… Am adormit in Romania de azi.
Lasă un răspuns