Cea mai veche angajată a Poștei din Bacău a vrut să devină profesor de istorie

• Niculina Coroi a a înțeles, după ce s-a angajat la Poștă, că nu i s-ar fi potrivit să devină dascăl și să repete în fiecare zi același lucru

Niculina Coroi s-a angajat la Poștă imediat după terminarea liceului. Avea 18 ani. „Am terminat Liceul «Pătrășcanu». Îmi plăcea istoria foarte mult, așa că m-am hotărît să dau la facultate, în Iași. Erau scoase la concurs 15 locuri, dar erau în anul acela 20 de candidați pe un loc. Mulți au învățat din tratate și nu am avut nici o șansă în fața lor. M-am întors acasă, la Bacău, și m-am înscris la un curs de specializare pentru oficianți și diriginți”, ne spune despre debutul carierei ei, Niculina Coroi, care acum are 53 de ani.

Anii au trecut, Niculina Coroi a descoperit că meseria pe care o face este foarte frumoasă, chiar mai frumoasă decît cariera de profesoară. „Predau ore de instruire practică la Liceul PTTR și mi-am dat seama că nu mi-ar fi plăcut să lucrez ca profesoară, pentru că trebuie să repeți la nesfîrșit același lucru”, mai spune Niculina. Sau Lila, cum o alintă colegii și prietenii. Lucrează la Direcția de Poștă de 35 de ani. „Mai precis de 35 de ani, două luni și zece zile”, ne spune foarte prompt actualul inspector de poștă. N-a avut însă deodată acest post. Lila a pornit ca oficiantă la ghișeu, funcție pe care a avut-o timp de 14 ani. Ulterior a fost avansată la control, iar mai tîrziu a ajuns inspector la exploatare poștală, unde lucrează și acum.

Lila a acceptat să ne destăinuie amintiri din vasta ei experiență acumulată în cadrul Poștei din Bacău. „Mi-a plăcut munca cu publicul. E drept că uneori apar discuții, dar acestea sînt inerente. Omul vine nervos, apăsat de problemele lui, vrea să termine repede și își revarsă nervii pe noi. Dar cu mult calm și politețe se rezolvă totul”, spune femeia. Lila ne-a mai spus că înainte de revoluție, angajații Poștei aveau de realizat un plan de venituri lunar, care îi diferenția pe angajați între ei. „Dacă nu îți făceai sarcina trasată de plan, erai penalizat. Dacă o realizai, erai pus la panoul cu fruntași, în care erau trecuți cei mai buni din tot județul. Pentru a ne depăși planul trebuia să aducem clienți din alte zone ale orașului. Căutam clienți pentru prestații din URA, chiar dacă lucram pe Oituz. Apelam la prieteni, cunoștințe care lucrau la diferite instituții pentru a veni cu scrisorile, mandatele și coletele la noi. La ghișeu era foarte aglomerat. Erau zile în care n-aveai timp nici să mănînci. În condițiile astea e foarte greu să nu faci greșeli. Acestea pot fi mari și atrag sancțiuni la salariu, sau mici care se văd la autocontrol. N-am făcut niciodată greșeli mari. Dar cele mici au fost inevitabile.

Și ca inspector meseria e grea, pentru că trebuia să facem controale în diferite puncte ale județului. După ce le făceam nu mai aveam mijloc de transport să ne întoarcem acasă. Cel mai rău era iarna. Stăteam la ocazii și cîte trei, patru ore. Dar fiecare meserie își are farmecul și greutățile ei”, povestește zîmbind Lila.

În cariera Niculinei Coroi au fost și întîmplări neplăcute, care nu i-au mers la inimă, mai ales că, spune ea, nu a fost greșeala ei. „În 1977 am fost detașată să lucrez la Neptun. Lucram opt ore pe zi. Era un volum imens de muncă. Făceam operațiuni CEC. Într-o zi a venit la ghișeu un tînăr de 24 de ani, cu buletinul, să scoată niște bani. Poza din buletin era de la 14 ani. I-am dat banii, a doua zi s-a prezentat și a scos altă sumă. La scurt timp am plecat la Bacău, unde am primit o notă de la poliție prin care eram rugată să dau niște explicații. La cercetările poliției s-a aflat că titularul buletinului era plecat în Bulgaria și că el, fiind un apropiat al casei, i-a sustras buletinul scoțînd banii în locul lui. A fost un moment penibil și dureros. Întotdeauna am fost adepta adevărului, al cinstei și al cuvîntului respectat”, mai spune inspectorul. Acestea au fost, de altfel, și primele lucruri pe care le-au învățat colegii mai tineri de la Lila.

În ceea ce-i privește pe șefi, nici ea nu mai știe cîți a schimbat. Cu toți s-a înțeles foarte bine și nimeni nu i-a reproșat nimic. Însă, dintre toți, cel mai bine se înțelege cu actuala șefă, Luminița Buhuceanu. Niculina Coroi, cu toate că are vechimea necesară pensionării, nici nu se gîndește să facă acest pas. Ea își dorește să mai muncească alături de colegi și, cînd va avea timp liber, să-l dedice exclusiv excursiilor. (Claudiu TĂNĂSESCU)