E pitoresc si incintator pelerinajul spre biserica de lemn din Beresti Tazlau, unul din cunoscutele monumente de arhitectura moldoveneasca amplasate pe teritoriul judetului Bacau. Padurile si apele tulburi ale Tazlaului, potolit cu greu de soarele acestor zile de iunie, dar si constructiile cu bun gust din aceasta zona iti creeaza imaginea unor meleaguri pe care nu poti decit sa le indragesti. Asa cum au facut altadata nu doar boierii lui Stefan cel Mare sau zelosii pasoptisti, ci si personalitatile culturii romanesti mai recente, intre care se numara si George Enescu, care au strabatut in lung si-n lat aceste superbe zone lasindu-se furati de farmecul naturii, si inspirati de Providenta au oglindit totul in creatii artistice devenite nemuritoare.
Intre aceste minunatii ivite din iubirea lui Dumnezeu si inteleciunea oamenilor, nimic nu s-a potrivit mai frumos cu zona decit facerea unei biserici din lemn, inchinata sfintului facator de minuni Nicolae. Nu se mai stie cine a rinduit, in anul 1819, piatra de temelie, care, sub obladuirea Duhului Sfint, avea sa infrunte nu doar ororile razboaielor, ci si greutatilor veacurilor. Dar este lucru hotarit ca respectivul ctitor, cu siguranta un boier traitor prin acele locuri, a reusit o lucrare cu care se mindresc astazi toti bacauanii. Inconjurata cu un zid gros de piatra de riu, „adusa in 1976 de linga Slanic Moldova”, biserica de lemn isi intimpina cu sobrietate nu doar enoriasii, ci si potentialii vizitatori. Sapte brazi inalti pe partea stinga si alti sase pe partea dreapta a cararii ce urca spre usa sfintului lacas te intimpina maiestos imediat cum ai pasit dincolo de poarta lacasului de rugaciune. Iar aici, mormintele presarate jur-imprejurul bisericii par a te avertiza ca toti oamenii sint datori unui destin ce are o singura finalitate terestra. Turla ce strajuieste intrarea face nota discordanta cu restul monumentului de arhitectura. „Turnul clopotnita a fost adaugat bisericii in anul 1875 de Anton Motet din Beresti, considerat a fi un al doilea ctitor. De altfel, biserica a suferit citeva renovari de-a lungul anilor, ultimele fiind cele din 1972-1974”, ne-a explicat preotul Popa Dragos. Interiorul, impodobit in stilul specific bisericilor moldovenesti, este simplu. Fara a fi pictat pe peretii laterali ai naosului pot fi admirate citeva icoane pictate pe lemn la inceputul veacului al XIX-lea, intr-o stare de conservare demna de toata admiratia. Pe partea dreapta au fost imortalizatea patru momente din viata Mintuitorului, intre care unul mai rar vazut in picturile sau icoanele religioase, anume „Scoate Iisus Hristos afara din Biserica Sionului pre cei fara de lege”, dupa cum a notat pictorul anonim al timpului pe icoana. Pe partea stinga sint prezentate prinderea, judecarea, condamnarea si drumul strabatut de Mintuitorul Hristos purtind in spate crucea. In rest, imaginea peretilor este imbogatita cu citeva icoane mai noi, aranjate in diferite locuri si daruite probabil de credinciosii din sat. Insa nimic nu egaleaza frumusetea catapetesemei pe care s-au pasrtat de o maniera ireprosabila icoanele de lemn in stil neobizantin, pictate si daruite bisericii de ctitorul sau. Pe una dintre ele este insemnat si anul 1819. „Au fost mai multe, dar au fost duse la depozitul de obiecte bisericesti de la manastirea Bogdana”, a spus preotul Drago. In strana din stinga, privirea se intersecteaza cu un afis mare realizat in urma cu o suta de ani de Arte Grafice Carol Gobl din Bucuresti, pe care stau scrise trei nume: „Gaburici Dumitru, Chelaru Iordache, Pavel Vasile, – morti pentru tara in resboiul de neatirnare din 1877, Patria recunoscatoare”. Tot pe tablou se mai poate citi o mentiune facuta la vremea respectiva cu un stilou „puse in rama de Constantin Tisescu”. Ramii mut de uimire sa vezi ca pentru trei eroi originari din Beresti Tazalu s-a comandat la cel mai apreciat atelier de arte grafice din Bucuresti un afis special menit sa le pastreze memoria peste timp. „Cred ca acest Constantin Tisescu, care a inramat tabloul este unul din urmasii boierului Nicoale Tisescu, mort la 1871, si fost proprietar a 591 ha de pamint (adica a zecea parte din pamintul comunei Beresti Tazlau – n.r)”, a precizat preotul Popa Dragos. Inutil sa incerci sa-ti imaginezi felul in care stiau oamenii de atunci sa-si cinsteasca eroii. Despre maniera de imbinare a birnelor de lemn si modalitatea de alcatuire a bisericii este greu sa vorbesti daca nu esti un specialist. Poti doar sa te minunezi de puterea de munca, rabdarea si dragostea fata de spiritualitatea ortodoxa a celor care ne-au lasat asemenea mostre de cultura autentica.
Lasă un răspuns