Nadia Comaneci s-a antrenat pe vremuri si la Slanic Moldova

Sosirea Nadiei Comaneci astazi, marti, 21 iunie, la Onesti, una dintre cele mai mari sportive ale lumii din toate timpurile, a insemnat pentru cei citiva fosti colegi ai gimnastei care mai locuiesc in statiunea Slanic Moldova, acolo unde cu ani in urma venea cu intreg lotul pentru refacere si pregatire, un remember plin de nostalgie, momente de o mare incarcatura emotionala. Acum, dupa multi ani, imi aduc aminte cu mare placere, cind împreuna cu alti colegi, am petrecut minunate clipe alaturi de Nadia, atit pe parcursul celor vreo doi ani scolari din intervalul 1973-1975 (inainte de a deveni campioana europeana la Skien, in Norvegia), cit si pe perioada vacantelor (în special a celor de iarna si primavara), cind lotul de gimnastica se afla in cantonament la Slanic Moldova, pentru a-si încarca bateriile, pentru a-si ozona plaminii cu aerul rarefiat si pur al înaltimilor. Citiva dintre cei mai disciplinati elevi ai scolii, printre care se afla si semnatarul articolului de fata, am avut ocazia sa urmarim într-o tacere deplina si muti de uimire, înghesuiti într-un coltisor al salii de sport din incinta fostei popicarii (special amenajata), altii privind de afara, urcati chiar si prin copaci, antrenamentele extrem de dure, puse sub semnul exigentei maxime, desfasurate de catre componentele lotului de gimnastica al tarii, din care mai faceau parte Teodora Ungureanu, Georgeta Gabor, Luminita Milea si alte gimnaste de exceptie. Au fost pentru noi, elevii acelor frumosi ani, momente unice, de neuitat, petrecute alaturi de Nadia si colegele ei. Nadia Comaneci a mai fost doar o singura data la Slanic Moldova, în 1986, cind a vizitat printre altele si Gradinita „Maruntica”. Atunci, multipla campioana nationala, europeana, mondiala si olimpica, a înscris în Cartea de onoare a institutiei urmatoarele impresii: „Am vizitat cu multa dragoste Gradinita nr.1 din Slanic Moldova si am fost deosebit de impresionata de felul în care se desfasoara activitatea la aceasta gradinita, de minunatii copii de aici, care poate cindva vor deveni sportivi de performanta. Va doresc mult succes si bucurii, si voi reveni cu placere de fiecare data. Nadia Comaneci, 18 ianuarie 1986”. N-a mai fost sa revina, iar noi, colegii ei din vremuri uitate, o asteptam si acum, dupa mai bine de 25 de ani, sa mai faca un scurt popas aici, la Slanic Moldova, unde cu ceva timp în urma, în frumoasele nopti de iarna, Nadia si ale ei colege începusera sa viseze la cucerirea laurilor olimpici. (Romulus Dan BUSNEA)