La Biblioteca Judeteana „C.Sturdza” din Bacau, a fost expus publicului vizitator, luni, 4 iulie, un panou foto-documentar cu ocazia implinirii a 190 de ani de la nasterea lui Vasile Alecsandri (1821-1890)- poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc si a literaturii dramatice în România, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. Nascut in tirgul Bacaului, la 21 iulie 1821, fiu al medelnicerului (titlu boieresc) Vasile Alecsandri si al Elenei Cozoni, isi petrece o parte a copilariei la Iasi si la Mircesti, unde tatal sau avea o mosie si unde avea sa revina pe tot parcursul vietii, pentru a -si gasi tihna si pacea sufleteasca. Intre 1828 si 1834, se inscrie la pensionul francez din Iasi al lui Victor Cuenim, unde va studia alaturi de Mihail Kogalniceanu si actorul Matei Millo. In 1834, impreuna cu alti tineri boieri moldoveni printre care se aflau viitorul domn AL.I.Cuza si pictorul Ion Negulici, este trimis sa studieze la Paris, unde si-a dat bacalaureatul in anul 1835, dupa care, in 1837 se pregateste pentru un bacalaureat în stiinte, urmind cursurile Facultatii de Inginerie, pe care nu a terminat-o. Primele incercari literare apar in 1838 in limba franceza, iar din 1840, impreuna cu M.Kogalniceanu si Costache Negruzzi, preia conducerea Teatrului National din Iasi, moment ce va marca de altfel si debutul activitatii sale de dramaturg, opera care va insuma circa 2.000 de pagini si care va sta la baza dezvoltarii dramaturgiei romanesti in principalele sale directii: comedia straina si drama istorica. In 1845, cu ocazia seratelor literare de la Minjina o cunoaste pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se si indragosteste si careia, dupa moartea fulgeratoare petrecuta in 1847, ii dedica poezia „Steluta”. In urma infringerea miscarii pasoptiste este exilat, si dupa ce calatoreste prin mai multe tari, se intoarce acasa in 1849. In 1855 se indragosteste de Paulina Lucasievici, cu care a si avut o fata, Maria (1857), casatoria petrecindu-se mult mai tirziu, in 1876. In 1855 apare sub conducerea sa revista „Romania literara”, in anul 1863 ia nastere la Iasi societatea „Junimea”, al carei membru onorific va fi pina la sfirsitul vietii, iar in 1867, este ales membru al Societatii literare romane, devenita ulterior Academia Romana. Din 1860 se stabileste definitiv la Mircesti, chiar daca intre timp va fi plecat din tara in misiuni diplomatice (ministru plenipotentiar al Romaniei la Paris). Se stinge din viata la 22 august 1890, la doar 69 de ani, dupa o lunga si grea suferinta, fiind inmormintat cu toate onorurile la conacul sau de la Mircesti. Printre nemuritoarele sale creatii se numara: Comedii- „Chirita in Iasi” (1850), „Chirita in provincie” (1852), „Chirita in voiagiu (1864) si „Chirita in balon”(1874); Poezii- „Poezii populare” (1852-1853), „Doine si lacramioare” (1858), Pasteluri” (1868), „Ostasii nostri” (1878) etc; Proza- „Istoria unui galben”, „Iasii in 1844” etc; Drame – „Fintina Blanduziei” (1882-1883), „Ovidiu” (1884), „Despot-Voda” (1878-1879) etc.
Lasă un răspuns