Nu conteaza citi ani traim, ci calitatea acestora. Stim sa traim frumos? Pentru cine ne sacrificam? Ce dorim sa facem cu viata noastra? Sint citeva dintre dilemele existentei umane, care-si pot gasi raspunsul in fata raclei ce adaposteste moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru ca, intotdeauna, cei care si-au dedicat viata lui Dumnezeu, au constituit modele de viata, de comportament, de atitudine in fata marilor probleme. Relicvele tinerei fecioare, care s-a stins din aceasta lume la doar 27 de ani, continua sa atraga, anual, sute de mii de pelerini. Din tara si de peste hotare. Evlaviosi sau, pur si simplu, curiosi. Cine este Parascheva? De ce asteapta oamenii ore in sir pentru a se atinge de trupul ei ramas intact de peste o mie de ani? Ce inseamna o minune? Multi asteapta, marcati probabil de filmele americane si revistele paranormale, semne vizibile din cer, transformari miraculoase ale oamenilor, fara a-si da seama ca, in prezenta sfintilor, se transfigureaza persoana, in ceea ce are ea mai profund: constiinta si sufletul. Recunoscuta ca fiind „Ocrotitoarea Moldovei”, Sfinta Pascheva s-a nascut in secolul X, in satul Epivat din Tracia, nu departe de capitala imperiului Bizantin, Constantinopol. Ca orice crestin, a fost crescuta de parintii ei in teama de Dumnezeu. A invatat importanta faptelor bune crestinesti, si a inteles valoarea rugaciunii, a postului si a milosteniei. Urmind modelul Celui care este „Calea, Adevarul si Viata”, la un moment dat a inteles ca a venit vremea sa lase toate si sa urmeze calea lui Hristos. Si-a daruit saracilor partea ei de mostenire si s-a retras la o manastire de fecioare linga Constantinopol, ducind o viata aspra.. Dupa o scurta vreme, un inger al Domnului i-a spus sa lase pustiul si sa se intoarca in patria sa, deoarece acolo i se cuvenea sa moara. A inteles ca porunca este de la Dumnezeu si ca viata ei este scurta. A plecat din pustie la Ierusalim sa se inchine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. La virsta de 25 de ani, Cuvioasa Parascheva s-a intors in patria sa, la Epivat, unde a mai petrecut inca doi ani, dupa care si-a dat sufletul in miinile lui Hristos. Asa cum a fost cazul tuturor sfintilor, moastele ei au facut numeroase minuni, tamaduind pe bolnavi si indraciti. Imparatul Asan al romanilor si bulgarilor a luat cinstitul ei trup si l-a asezat mai intii la Tirnovo, de unde au fost stramutate, pe vremea sultanului Selim al II-lea, la Belgrad. In cele din urma, moastele Sfintei au fost aduse la Constantinopol si depuse la biserica patriarhiei. In anul 1641, voievodul Vasile Lupu le-a adus la Iasi, primindu-le in dar de la Patriarhia Ecumenica, si le-a asezat in biserica Sfintii Trei Ierarhi. La sfirsitul veacului al XIX-lea, in urma unui incendiu, acestea au fost mutate in catedrala mitropolitana din Iasi, unde se afla si azi. Sfinta Parascheva a ramas peste veacuri, ca si Sfinta Filofteia de la Arges, sa duca la cer rugaciunile crestinilor ce-si abat pasii prin Tirgul iesilor in zi de toamna. Si numai. Pentru ca, in mod paradoxal, sfinta este prezenta acolo unde este chemata. Iar numele ei sta pe buzele fiecarui roman, mai ales acum, in mijloc de brumar, cind toti crestinii se reculeg si se regasesc, in ceea ce au mai bun, in biserica lui Hristos si a sfintilor Sai.
Lasă un răspuns