„Bugetarii” au un tratament, in ce priveste retributia lor, foarte ciudat. Deoarece statul nu mai poseda fabrici si uzine, mai toti bugetarii sint oameni cu studii superioare, uneori cu studii postuniversitare, cu doctorate, cu specializari in diverse domenii, cu grade (cei din invatamint). Categoria lor e ciudata deoarece salarizarile lor sint extrem diferentiate. In domeniul justitiei, salariile sint mari, pentru ca oamenii justitiei au la indemina posibilitatea de a-si stabili singuri nivelul salarizarii. Celelalte categorii de bugetari, nu. Asa se face ca profesorii sint obligati la greve sau alte actiuni sindicale pentru a-si spori, cit de cit, veniturile, dar niciodata ele nu ating un cuantum necesar unui trai decent. Se spune ca acum vor beneficia de o sporire de 50%, dar sa asteptam sa vedem in ce fel se va concretiza ea. Oricum, e foarte putin si asa. Iar „marirea” vine doar datorita alegerilor ce se apropie, nu unei strategii guvernamentale elaborate si aplicate. Alte categorii de bugetari stau si mai rau. Oamenii din biblioteci, de la revistele culturale, cei din filarmonici si teatre, departe de posibilitatea de a face presiuni, au ramas cu un nivel de salarizare mizer. Cred ca ideea, pentru a se rezolva ceva in ce ii priveste pe bugetari, este sa se ajunga la o anumita omogenizare a salarizarii, la un nivel decent. Nu este vorba ca guvernul si administratiile publice nu ar avea bani pentru asa ceva. Banii exista. Dar ei sint folositi in alte scopuri. Si poate ca problema salariilor mici ale bugetarilor nici nu ar fi asa stringenta, daca ea nu ar provoca, de cele mai mult ori, o sporire a coruptiei. Se vorbeste mereu despre coruptia la nivel inalt, dar ea exista la fel de bine pusa la punct in aproape toate domeniile existentei sociale romanesti. Cine vrea sa suprime coruptia, nu o poate realiza prin lupta impotriva marilor corupti, ci pornind de jos, de la asigurarea unui trai decent al oamenilor obisnuiti. Daca in anii 90 coruptia a fost la nivel inalt, acum ea a ajuns sa afecteze intreaga societate romaneasca. Pot sa se zbata oricit comisarii europeni, sau sa se faleasca atunci cind vreun potentat e prins cu mita in sac. El nu reprezinta aproape nimic in economia coruptiei romanesti. Saracia a dus la putreziciune intregul corp social. Poate ca unora asta nu le pare a fi grav. Dar e mult mai greu acum sa stirpesti coruptia, de vreme ce ea s-a instalat in patura de jos – si, se stie, coruptia se perpetueaza cu usurinta. E aidoma unei hidre. Ii tai un cap si alte zece rasar in loc. Cresterea nivelului salarizarii nici nu ar reusi, pe moment, s-o stopeze, oricit de mare ar fi ea. Abia dupa niste ani s-ar vedea rezultatele. Guvernele si administratiile nu sint insa interesate de solutii care sa dea rezultate peste ani si ani. Alegerile bat mereu la usa. Totul trebuie facut in pripa, de ochii lumii si pentru atragerea grabnica a electoratului, atunci cind votarile se apropie. Cind va veni acel om inteligent si bine intentionat, care sa inteleaga ca lucrurile nu pot continua asa, deoarece societatea romaneasca risca sa se prabuseasca in propria ei mizerie? Dumnezeu stie – iar noi, nu avem alta de facut decit sa asteptam mila Lui.
Dan PERSA
Lasă un răspuns