Vremurile pe care le traim acum imi amintesc de zicala din titlu. Privim cu oarecare teama la cele ce se intimpla pe la vecini. Englezii nationalizeaza cele mai mari banci, miliardarii rusi se declara falimentari (la noi inca este liniste…), autoritatile europene legifereaza masuri care sa garanteze economiile populatiei. Parca a trecut o vesnicie din august, atunci cind guvernantii romani anuntau ca economia duduie si n-avem vreo legatura cu nenorocirile din Statele Unite sau cu dezastrul economic din Spania. Eu, in schimb, sustineam, si atunci, ca nu sintem o tara izolata, asa cum visau maoistii sau stalinistii. Facem parte dintr-un complicat mecanism mondial, dintr-o economie globalizata si – de aceea! – pierdem sau cistigam laolalta cu ceilalti parteneri.
Criza actuala a demonetizat doua marote care ne-au innebunit vreme de 20 de ani. Mai intii, s-a dovedit faptul ca libertatea deplina a pietei nu rezolva problemele sistemice. Statul minimal a fost umilit de actualele evolutii mondiale, demonstrindu-se necesitatea interventiei statului pentru a „unge” mecanismele pietei libere si pentru a asigura „mentenanta” capitalismului salbatic.
In al doilea rind, am descoperit cu totii – guvernanti si guvernati – ca avem nevoie de un capital autohton puternic, de investitii romanesti, controlabile din interiorul tarii. Marota „investitorului strain puternic” este pe cale sa se spulbere in urma cutremurului financiar generalizat. Marile concerne transnationale au fost primele care si-au limitat sau chiar si-au intrerupt activitatea in Romania, nu pentru ca ar fi existat aici vreun pericol. Ci pentru ca in tarile lor de origine se clatinau, aveau nevoie de lichiditati pentru cirpacirea bilanturilor si au luat banii de-acolo de unde s-a putut. Adica din tari precum Romania, neafectate de falimentul instrumentelor financiare speculative. Ani la rind, ne-am bazat doar pe banii strainilor ademeniti aici cu perspectiva unor profituri fabuloase, bazate doar pe forta de munca ieftina (un fel de sclavagism modern) si pe lipsa unor prevederi legale privind protectia mediului sau spalarea banilor. Inca din octombrie 2007, acesti investitori straini au inceput sa-si retraga fondurile din tarile emergente (precum Romania), lasind economiile locale fara lichiditati. Am ajuns sa ne bazam doar pe banii nostri si pe ceea ce producem. Daca am reusi sa fabricam mai mult, la preturi accesibile si ne-am extinde pietele de export, Romania, intr-adevar, nu ar avea de ce sa-si faca vreo grija pentru aceasta criza. In aceasta zona strategica as dori sa vad ca intervin autoritatile romane. Asta ar insemna dezvoltarea capitalului autohton. Din pacate, continuam sa cumparam rosii, patrunjel si ceapa din Turcia, haine din China, prune (!!!) din Peru sau Chile, bomboane din Austria si mirodenii din Ungaria. Cineva imi spunea ca in Israel, inca de la gradinita, copiii sint educati sa ceara si sa cumpere doar produse fabricate in tara lor pentru ca astfel asigura locurile de munca ale adultilor care ii intretin. Ideea de a tine aproape de interesele comunitatii in care traiesti este una care ne transforma din animale conduse de instincte consumatoriste in oameni responsabili. La vreme de necaz, ajutorul il cauti la cei din familie si la prietenii cei mai apropiati…
Lasă un răspuns