S-a stins un patriarh al finantelor bacauane

Am primit pe neasteptate vestea trista a trecerii la Cele Vesnice a unui admirabil profesionist al cifrelor, economistul Emilian Drehuta. S-a intimplat la sfirsitul saptaminii trecute, fulgerator, incit nici familia, nici prietenii si nici fostii sai colegi nu au avut ragazul sa-si exprime durerea si regretul in ferpare decit dupa inhumare.

Si nici nu este departe ziua in care, la inceput de martie, aceiasi apropiati l-au sarbatorit pentru implinirea virstei de 80 de ani. O virsta la care suferintele fizice sint inerente, dar pe care nu le afisa. Avea si un crez, de la care ani in sir a pornit atunci cind a insailat, pe hirtie, o suma de cugetari, din filozofia sa de viata foarte bogata. „Am pornit – imi declara acum vreo cinci ani despre pasiunea aratata scrisului – de la un psalm din Vechiul Testament, care ne spune ca viata omului e de 70 de ani. Cei puternici traiesc 80. Peste asta este mai mult durere. Constatari atit de vechi sint, confirmate de statisticile de astazi.”
A ajuns la 80 de ani – cum spunea unul dintre prietenii sai, bucovinean ca si domnia sa, profesorul, scriitorul si istoricul literar Constantin Calin – datorita unei vieti bine chibzuite, a vioiciunii cu care a trait, dar si unei anume „hitrenii”, a umorului cu care a tratat mai ales problemele pe care viata i le-a pus in fata. A fost un om activ, cu 38 de ani de munca pe tarimul finantelor publice, dar si cu multe initiative obstesti, cu o suma de carti scrise despre finante si contabilitate si cu o Enciclopedie a judetului Bacau (in calitate de autor si coordonator) care a fost, cred, ultimul sau copil de suflet. A fost, timp de un sfert de secol, directorul Administratiei finantelor publice a Regiunii (ulterior a judetului) Bacau, iar de multi ani era presedintele filialei Bacau a Societatii pentru Cultura si Literatura Romana in Bucovina.
Emilian Drehuta s-a nascut intr-un sat ramas, acum, pe granita de Nord a Romaniei, Bainet, din comuna Musenita, care l-a si numit cetateanul ei de onoare. „L-am cunoscut si pe tatal sau – spunea, la aniversrea de 80 de ani, un alt bucovinean bacauan, profesorul Mihai Semenov. Era foarte mindru de fiu. Intreaga generatie a drehutenilor a avut un cuvint de spus in zona in care au trait. O familie numeroasa, cu un loc bine definit in cultura zonei. Emilian avea, insa, si marea calitate de a se inconjura cu oameni care au ceva de spus. Avea si calitatea de a descoperi oamenii si de a-i pune la treaba. Era si un om generos”. De altfel, aceasta era o credinta a sa: viata este o traire individuala, dar cu reverberatii in social. Important este momentul trairii. O caracteristica a bucovinenilor este tocmai solidaritate, la care ne-au invatat cei 144 de ani de stapinire straina, austriaca, in care poporul romanesc din Bucovina, cum spunea Nicolae Iorga, a rezistat si si-a manifestat valoarea”.