Curtea Constitutionala, ieri, a avut de treaba. Mai intii, a respins contestatia presedintelui Traian Basescu referitoare la noua lege a Curtii de Conturi (o incercare politica de a impiedica numirea lui Nicolae Vacaroiu in fruntea acestei importante institutii), iar mai apoi a facut o surpriza urita Guvernului. Judecatorii Curtii Constitutionale au decis ca legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50 la suta este corecta. Acum asteptam „sutul” presedintelui Basecu. El va primi la promulgare acest act normativ si va decide. Unii inca mai spera ca legea va fi trimisa la Parlament pentru rediscutare. Un asemenea eveniment ar arata cit de interesat este Traian Basescu de viitorul pe termen mediu si lung al acestei tari. Daca tot se arata preocupat de criza financiara, de posibilele derapaje macroeconomice, atunci poate ca va gindi obiectiv. Saptamina trecuta, el afirma ca masurile Guvernului Tariceanu de crestere a pensiilor sunt aberante in contextul economico-financiar actual. Numai ca sintem in campanie electorala si ar da prost sa respingi o lege de majorare a lefurilor…
Chiar promulgata, legea nu este sigura. Guvernul a anuntat ca are pregatite variante „de retragere”. Nu atit banii necesari pentru profesori trezesc temeri in rindurile economistilor; problemele vor aparea abia dupa aceea. Deja sint semnale clare ca bugetarii cer majorari similare, iar sindicatele din industrie abia asteapta sa se compare cu slujbasii de la stat!
Daca legea care tocmai a primit „liber” de la Curtea Constitutionala va deveni realitate, atunci intreaga campanie dusa in saptaminile din urma impotriva unor sefi de institutii ale statului, regii si companii nationale devine ridicola. Luna viitoare va trebui sa vorbim despre cadre didactice universitare sau de liceu care incaseaza lefuri comparabile cu cele afisate acum pe toate ecranele ca fiind expresia nesimtirii. Un venit de 80-100 de milioane lei vechi va deveni ceva obisnuit daca la noile salarii se adauga sporuri de vechime, indemnizatii de dirigentie, salarii de merit si alte asemenea bazaconii. Sa nu uitam meditatiile (mai totdeauna) impuse elevilor si neimpozitate, afacerile cu distributia de maculatura didactica si fel de fel de „caiete de lucru”, comisioanele din excursii virite pe git scolarilor, sperturile pentru aranjarea unor teste sau examene si multe alte „surse” care vizeaza, uneori, penalul. L-am ascultat pe un lider sindical care, cu maxima impertinenta, ne explica faptul ca „nici nea Nicu nu a reusit sa opreasca meditatiile! Cita vreme parintii si elevii cer asemenea meditatii, profesorii le ofera…” Are dreptate: daca n-ar fi prostii si fraierii care sa apeleze la astfel de „servicii” didactice, atunci dascalii si-ar face datoria la cursuri si i-ar trata pe elevi cu tot respectul.
A inceput campania electorala si sindicatele au inteles (prost) ca este vremea propice pentru a obtine orice pomana aberanta. Cu o clasa politica minata doar de sloganul „Dupa noi, potopul!”, masurile ilogice din punct de vedere macroeconomic sint la ordinea zilei. Daca incepe morisca majorarilor salariale, in mai putin de trei luni vom da peste 4,50 lei pe un euro (vai de cei cu imprumuturi in valuta!…). Europa si America se chinuie sa restabileasca ordinea in economiile lor, in vreme ce noi ne jucam cu leutii rataciti prin buzunare…
Lasă un răspuns