Uniunea Nationala a Transportaorilor Rutieri din Romania respinge in totalitate Ordonanta de Urgenta privind transporturile rutiere si solicita Ministerului Transporturilor constituirea grupului de lucru pentru elaborarea Legii Transporturilor Rutiere.
In primăvara anului 2008 UNTRR şi celelalte asociaţii profesionale solicitau Minsterului Transporturilor elaborarea unei LEGI UNITARE care să asigure pe termen lung reglementarea unitară şi dezvoltarea transporturilor rutiere şi care să răspundă reglementarilor europene şi condiţiilor specifice naţionale.
Timp de 3 ani ministerul a dormit sau s-a ocupat de reglementări care au crescut povara asupra transportatorilor rutieri şi au introdus sancţiuni aberante pentru nerespectarea legislaţiei din domeniu, pentru că tot începuse criza economică.
Ajungem în anul 2011 şi, sub presiunea termenului de aplicare a Regulamentelor Europene 1071, 1072 si 1073, respectiv 4 decembrie, ministerul mai pierde 6 luni, timp în care asociaţiile profesionale şi
reprezentanţii legislativului elaborează un proiect viabil, dar nu degeaba, pentru că respinge acest proiect înainte de a intra în plen.
Ne intrebam de ce? Răspunsul apare simplu câteva zile mai târziu când aflăm că se pregăteşte o ordonanţă pentru transportul rutier având în vedere (nu-i aşa?) urgenţa aplicării regulamentelor.
În data de 8 august MTI a prezentat pe site-ul său, cu o penibilă întârziere, un fel de proiect de ordonanţă pentru reglementarea transporturilor rutiere.
Constatăm cu regret că, şi de această dată, deşi asociaţiile profesionale au comunicat ministerului disponibilitatea pentru discutarea proiectului de ordonanţă, acesta a considerat că ceea ce a propus este cea mai bună formă care poate exista.
Se constată, totodată, că stabilitatea în acest domeniu şi posibilitatea de a pregăti un plan de afaceri şi de a-l pune în practică rămâne în continuare o iluzie. Iar aceasta se datorează, conform experienţelor
anterioare, faptului că emiterea unei ordonanţe – deşi constituţională – reprezintă o preluare a atributelor legislativului, ceea ce determină o instabilitate crescută a sectorului reglementat de aceasta. Ca exemplu,
poate fi dată evoluţia reglementării principale a transportului rutier – adoptată tot ca ordonanţă – care, în perioada 1997 – 2011, a suferit nu mai puţin de 25 de modificări (ceea ce înseamnă cam două modificări pe an), dintre care 15 prin alte ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă.
În plus, s-au putut observa două lucruri:
că iniţiatorii nu cunoşteau proiectul iniţiat – nu ştiau, printre altele, de ce sunt trecuţi printre avizatori SPP şi Ministerul Agriculturii,
că în loc să acţioneze ca mediator în cazul existenţei unor eventuale opinii divergente între transportatori, reprezentanţii ministerului au acţionat în sensul creării de disensiuni între reprezentanţii transportatorilor rutieri prezenţi la discuţii.
Considerăm că prin proiectul de ordonanţă prezentat de MTI:
a) nu se ţine cont de propunerile partenerilor sociali, propuneri care au fost transmise acestuia de-a lungul timpului, dar şi după publicarea proiectului de ordonanţă pe site-ul ministerului,
b) legislaţia românească din domeniu se armonizează doar parţial cu cea europeană,
c) majoritatea elementelor de bază care ar fi trebuit reglementate prin lege – accesul la profesie, modul de efectuare a transporturilor, regimul sancţiunilor, cuantumul sancţiunilor etc. – sunt lăsate pentru adoptarea
ulterioară prin hotărâre a guvernului sau, mai grav, prin ordin al ministrului,
d) nu doreşte să simplifice legislaţia din domeniu ci, dimpotrivă, să o supra-reglementeze, în special prin acte normative de nivel inferior legii.
Faţă de cele de mai sus şi având în vedere importanţa acestui act normativ pentru evoluţia ulterioară a acestui domeniu, UNTRR solicită Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii să înfiinţeze în regim de urgenţă un
grup de lucru pentru discutarea acestui act normativ.
Precizăm că transportatorii rutieri au nevoie de un astfel de act normativ care să reglementeze în mod unitar, simplu, fără ingerinţe din partea statului într-un domeniu în totalitate privat şi care să asigure
stabilitatea pieţei şi crearea unui cadru adecvat pentru derularea transporturilor rutiere.
Totodată, reamintim autorităţilor că industria transportului rutier reprezintă un sector economic important şi că nu va rămâne fără reacţie la acţiunile nedemocratice ale ministerului.
Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România (UNTRR) este o organizaţie profesională şi patronală, neguvernamentală, independentă, apolitică, fondată în 1990 pe principii democratice, care promovează şi apără interesele transportatorilor rutieri pe plan intern şi internaţional, înregistrând de la înfiinţare până în prezent peste 13.000 membri – operatori care efectuează transporturi interne şi internaţionale de marfă şi persoane.
Sursa: Comunicat Uniunea Naţională a Transportatorilor Rutieri din România
Lasă un răspuns