Scriitorul si publicistul moinestean B.Elvin, activ la 84 de ani

Scriitorul si redactorul sef (in functie!) al prestigioasei publicatii „Lettre Internationale”- editia romana, B.Elvin (Elvin Bernstein), a implinit miercuri, 24 august, virsta de 84 de ani. Nascut in mijlocul comunitatii evreiesti moinestene la 24 august 1924, cea care i-a mai dat printre altii pe parintii dadaismului si realismului esentialist in pictura europeana a secolului XX – Tristan Tzara si, respectiv Pic G.Adrian -, viitorul eseist, publicist si romancier si-a petrecut primii ani ai copilariei la Moinesti, dupa care, impreuna cu parintii sai, Rela (nascuta Braunstein) si Herman Bernstein, proprietar al unei distilerii de petrol, s-a mutat la Bucuresti. Aici, din cauza etniei sale, va fi impiedicat sa studieze la Liceul „Mhai Viteazul”, fiind obligat mai apoi, de aceleasi legi rasiale (timp de citiva ani de zile), la munci obligatorii, printre care s-a numarat si dezgroparea cadavrelor de pe urma bombardamentelor din 1944. Pina la urma va reusi sa urmeze cursurile Liceului „Cultura”-Max Ariel, unde l-a avut ca profesor de limba romana pe Mihail Sebastian. Debuteaza ca publicist in revista pe care o va scoate in 1943, „Caiete culturale”, iar ca literat, in ziarul „Ecoul” (1944), unde a publicat un medalion G.B.Shaw, cu pseudonimul Paul Scorteanu. Dupa absolvirea bacalaureatului in 1946, se inscrie in acelasi an si frecventeaza cursurile sectiei Estetica a Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii Bucuresti, colaborind la revistele care apareau in acea vreme: „Contemporanul”, „Gazeta literara”, „Luceafarul”, „Viata romaneasca”. Isi ia licenta in 1950, iar trei ani mai tirziu este exclus din partidul comunist, ca „gresit incadrat”, „burghez nefericit” si „dusman strecurat”, fiind pus pe liber de la Editura Tineretului. Sub impresia celor intimplate in timpul revolutiei din Ungaria (1956), a scris si publicat cartea „Anatole France”, ce a fost una indreptata „impotriva fanatismului, a intolerantei, a dogmatismului nivelelor, a tuturor celor care pindesc spiritul”. Ca „recompensa”, forurile comuniste l-au scos din redactiile la care activa, si timp de trei ani de zile, devine somer „cu acte in regula”, fara a avea dreptul sa tipareasca vreo carte. Fiind o persoana inzestrata cu diplomatie si mult tact, va reusi sa-si cistige simpatia in rindul oamenilor de cultura, activind ca secretar literar la Teatrul National „I.L.Caragiale”, unde va initia „Caietele Teatrului de Comedie”, dupa care va pune bazele publicatiei trimestriale „Caietele Teatrului National”, una dintre cele mai valoroase publicatii culturale a anilor ’70-’80, in care fotografia lui Nicolae Ceausescu nu a aparut niciodata. „B.Elvin este o persoana foarte discreta. Detesta vedetismul, detesta iesirea in prim plan, detesta exhibitionismul, detesta afisarea zgomotoasa a personalitatii. Sau, poate, a vanitatilor de personalitate. Tace si face. Observa, analizeaza, diseca, atent la nuante si semitonuri, indragostit de detalii. Are cultul eficientei si al retinerii”, spunea despre el regretatul critic si istoric literar Mircea Iorgulescu. B.Elvin a publicat printre altele, romanele: „Dupa o lunga si grea suferinta” (1973), „Partea mea de comedie” (1974), „Prin ce se deosebeste aceasta noapte?” (1977), „Hotarul imaginar” (1980), „In continuare” (1982), „Colturile cercului” (1985), „Patru si un absent” (1988) etc. (Romulus Dan Busnea)