Jumatate dintre absolventii de liceu nu obtin diploma de bacalaureat, iar aproape un sfert dintre elevii romani renunta la scolarizare in diverse etape. Acestea sint datele statistice recunoscute in documentele interne ale Ministerului Educatiei. Ele arata ca aproximativ trei sferturi dintre adolescentii si tinerii din Romania, in comparatie cu cei din restul Europei, sint, din punct de vedere educational si moral, niste rebuturi ale sistemului de invatamint din tara asta si ale corpului didactic minat doar de interese mercantile.
Dupa ce in anii ’90, toti bisnitarii cu opt clase, smecherii socialismului multilateral dezvoltat si oportunistii capitalismului salbatec au urcat in ierarhiile publice (ministri, parlamentari, primari, consilieri locali etc.), ideea de scoala s-a demonetizat. Universitatile (de stat si particulare) au inceput sa accepte ca „materie prima” tineri lipsiti de orice cultura generala, care au transformat ideea de diploma de studii superioare intr-o moda, o chestiune de fite; oricum n-aveau de gind sa practice profesia respectiva, avind grija parintii sa le asigure o afacere pusa pe picioare. In plus, economia romaneasca, demolata intreprindere cu intreprindere, a devenit o adunatura de mici firme unde multa vreme nu s-a pus problema angajarii de ingineri sau finantisti. Astfel, pentru cei tineri (si nu doar pentru ei…), scoala a devenit inutila, o pierdere de vreme, o macinare a tineretii entuziaste. Banii s-au facut (si inca se mai fac!) nu pe baza de diplome universitare, ci din aranjamente in economia reala, din „tunuri” sustinute politic si din infractiuni legiferate in Parlament. Scoala (cel putin teoretic) nu te-nvata asemenea lucruri…
In consecinta, pentru multe generatii, invatamintul a devenit un fel de balast. Din pacate, astfel gindesc si unii dintre profesori. Ma refer la cei care au dezvoltat aberanta industrie a meditatiilor cu proprii cursanti de la clasa si la cei care storc bani multi din publicarea si vinzarea obligatorie catre elevii lor a fel de fel de „manuale” si „culegeri” editate cu „binecuvintarea” Ministerului Educatiei. Ciudat este, in aceste conditii, faptul ca sindicatele din invatamint isi motiveaza cererile salariale (care au dat peste cap toate eforturile Guvernului si Bancii Nationale de a stabiliza economia la vreme de criza) prin eforturile depuse si rezultatele obtinute! Intr-o fabrica, un muncitor care rebuteaza jumatate din productie se gindeste la concediere, nicidecum la o marire a lefii! Conform tuturor studiilor de specialitate, in ultimul deceniu, la capitolul educatie, Romania a coborit pe ultimele locuri din Europa. Cu toata puzderia de facultati infiintate prin apartamentele de periferie, numarul studentilor romani, proportional, se plaseaza sub media din Uniunea Europeana. Nu discutam citi dintre absolventii studiilor universitare au bruma de cunostinte care sa le dea dreptul sa uzeze de diploma obtinuta. Am discutat cu administratorii unor firme bacauane si toti au spus acelasi lucru: inginerii nu au notiuni nici la nivelul manualului de fizica din liceu, iar economistii se ratacesc printre conturi precum gistele in papuris. Acestea sint produsele invatamintului romanesc. Cind spunem ca „sistemul este de vina”, trebuie sa admitem ca el este format din oameni care se prezinta drept specialisti loiali domeniului, devotati reformei. Oare chiar asa este?…
Lasă un răspuns