Fie vreme buna, fie vreme rea, bancile romanesti nu au motive a se teme de efectele globalizarii crizei financiare ce a traversat oceanul aducind cu sine spectrul falimentelor si al unor comportamente atipice. Institutiile noastre bancare sint solide si pot face fata presiunilor venite dinafara, ne asigura zilele trecute guvernatorul BNR, lasind sa se inteleaga faptul ca acum nu mai sunt posibile devalizari pe cit de rasunatoare, pe atit de suspecte, de genul celor petrecute in deceniul trecut. De altfel, insasi implicarea Bancii centrale pentru calmarea pietei financiare romanesti, revigorarea leului si stoparea inflatiei reprezinta dovezi ca evolutia fenomenului este monitorizata si influentata spre normalitate.
Si totusi, bancherii nu afiseaza calmul relaxant pe care incearca sa-l induca lor, dar si populatiei deponente ori clienta a bancilor, guvernatorul Mugur Isarescu. E suficient sa retinem, in context, declaratia recenta a presedintelui Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Gratian Ghetea, prin care facea cunoscuta public intentia organizatiei sale de a cere Ministerului Justitiei, dar si Parlamentului, modificarea prevederilor Codului Penal, respectiv a articolelor ce reglementeaza si pedepsesc calomnia prin presa. Bancile sunt foarte sensibile si susceptibile la imagine si li se poate afecta credibilitatea, spunea acesta, subliniind totodata ca acestora trebuie sa li se asigure protectia prin lege a atacurilor venite dinspre mass-media. Cu alte cuvinte: inca o botnita aplicata presei. Inca un sistem de institutii care doreste, si revendica un tratament legal preferential, sub pretextul vulnerabilitatii informatice. Se incearca, astfel, un atac direct asupra principiului fundamental de drept – nimeni nu este mai presus de lege. Nu contesta nimeni riscurile ce pindesc si ameninta bancile romanesti in cazul in care presa prezinta sincopele aparute in functionarea lor. Dar presa, prin interventiile ei, informeaza si atentioneaza clientii acestora in incercarea de a le apara interesele. Pe care bancile nu prea o fac. Ele incearca sa evite criza financiara, sau sa iasa din ea, tocmai pe seama celor care le asigura, de fapt, capitalul de lucru; finantatorii – prin depozite, dobinzi la credite si alte instrumente specifice. Numai in ultimele zile bancile comericale au ridicat dobinzile la imprumuturi cu pina la 40 de procente, cei mai afectati fiind cei care au contractat credite in lei. Chestionati in legatura cu aceste aplicatii, in conditiile in care moneda nationala cunoaste doar fluctuatii minore, bancherii au preferat sa taca, declarinbd ca sint in silenzio stampa. Dar si tacerea e un raspuns. O intrebare logica este si aceea, de ce daca leul se intareste nu se reduc dobinzile la credite, in loc ca acestea sa creasca?! Aceeasi tacere. Concluzia ne e la indemina: bancile nu sint dispuse sa suporte riscurile, ele gestioneaza doar profiturile. Poverile crizei sint aruncate numai in spatele clientilor. Iar acest comportament de camatar nu este sanctionat de nimeni si, in plus, se pretinde protejat de asa-zisele atacuri din presa prin modificarea si adaptarea legii penale.
A spune adevarul in termeni obiectivi nu poate fi incriminat ca intentie de discreditare-destabilizare si sanctionata dupa cum doresc si cred unii sau altii. Comportamentul abuziv sustinut de puterea banului si legitimat de interese neortodoxe nu are voie sa iasa de sub incidenta reglementarilor societatii civile. Relatiile dintre banci si clienti nu reprezinta altceva decit un parteneriat economic ce ar trebui sa se bazeze pe reciprocitate si interese de ambele parti. Doar ca balanta inclina mult prea mult de partea primeia datorita conditionarilor impuse si tratamentului decizional. Astfel incit unul devine mai egal decit celalalt, cu beneficiile de rigoare. Iata de ce ar trebui sa mizam pe impartialitatea legiuitorului atunci cind va lua decizia modificarii, sau nu, a articolelor de lege asa cum intentioneaza sa o solicite reprezentantii la virf ai patronatului bancar romanesc.
Lasă un răspuns