Declaratia Presedintelui Romaniei, prin care ia atitudine impotriva guvernului, spunind ca: „Este regretabil si fara precedent ca insusi primul-ministru sa alimenteze nejustificat imaginea unei crize apocaliptice, in conditiile in care Romania are mijloace si resurse pentru a diminua efectele crizei economice mondiale”, ne aduce din nou imaginea apocalipsei. O imagine de indelunga obisnuinta pe plaiul mioritic (acest plai pus de Horia-Roman Patapievici sub acelasi plan demonic in cel mai dur mod cu putinta: „spatiul mioritic ca anticamera a fenomenului Pitesti”). Dupa decenii de dictaturi, de la dictatura personala a lui Carol, trecind prin dictatura militara a lui Antonescu, urmata de dictatura proletariatului (in spatele careia stim bine ce se ascundea), din care s-a trecut in „tranzitie” (o alta apocalipsa: cea a instabilitatii, saraciei si disperarii), acum un alt spectru apocaliptic ne cutreiera. Oare sa ne amuzam? In conditiile in care am fi siguri pe ziua de miine, naluca apocalipsei ar fi, cu adevarat, un motiv de ris, un motiv de gluma. Dar, cum spunea un eseist, cuvintul aduce, la noi, mai degraba ingrijorare. Nu stiu daca intr-adevar „criza mondiala” este cea care ne afecteaza negativ in cel mai inalt grad. Deoarece, pe fondul pierderii din valoare a euro, totusi raportul monedei europene cu moneda nationala e net in favoarea celei europene. Euro a scazut cu ceva-ceva, pe cind leul, a scazut cu mult. Sa nu uitam ca economia noastra e intr-atit de slaba si intr-atit de instabila, incit Romania nu a putut scapa de moneda nationala: folosim mai departe tot leul nostru stravechi, in vreme ce majoritatea tarilor din UE au putut trece la utilizarea euro. Problema acestei scaderi nici nu ar fi asa grava, daca nu ar avea repercusiuni majore. „Criza”? Ea va alunga investitorii. Vrei sa te imprumuti la Banca Mondiala sau in alta parte, ca tara? Va fi greu sa dobindesti un credit. Sau, daca il obtii, dobinzile vor fi pe masura riscului. De fapt, cred ca premierul Tariceanu nici nu s-a gindit ca ar trebui sa manipuleze opinia publica in sensul afirmat de Traian Basescu. Lucrurile par sa stea altfel. Raportul euro/leu mentinut pe parcursul a aproape trei ani de guvernare la cote net favorabile noua, prin interventia Bancii Nationale (incit sa para ca am fi dobindit un dram de prosperitate), nu mai putea fi pastrat la aceeasi cota. Cumva, „criza mondiala” devine manusa cu care castana fierbinte poate fi scoasa din foc. Guvernantii pot da vina pe ea. Si inca, din cite cred, ce s-a intimplat pina acum nici nu e mare lucru. Dupa alegeri, noul guvern va avea cu adevarat de scos mai mult decit castane fierbinti. Va trebui sa scoata, cu mina goala, taciuni incinsi. Si, ca toate guvernele noi, va critica mostenirea lasata de precedentul guvern. Iar mare lucru altceva decit sa blameze, nu cred ca va face. Experienta ultimelor decenii ne transforma in sceptici. Dar, previziunile, sa speram, nu sint intotdeauna corecte. Uneori se mai petrec si minuni. Si doar o minune ne-ar putea scapa de alti ani de saracie, umilinta si suferinta.
Dan PERSA
Lasă un răspuns