Anul in care Asociatia Producatorilor Agricoli (APA) din Racova implineste cinci ani de la infiintare i-a adus o crestere fulminanta a numarului de membri: de la peste 200, la mai mult de 1.700. O initiativa a conducerii asociatiei a atras ca un magnet membri din tot judetul Bacau, carora li s-a oferit, practic, gratuit, calitatea de asociat. „Am observat – spune presedintele APA Racova, Vintila Popa – cit de greu era pentru crescatorii de animale sa intre intr-o asociatie, pentru ca li se percepeau taxe enorme. Un crescator are nevoie de calitatea de asociat, certificata anual printr-o viza, pentru a incasa subventiile acordate de stat, de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA). Aceasta viza se platea din greu. Noi le-am oferit viza gratuit”.
Gestul celor din Racova nu a ramas fara ecou chiar la conducerea sucursalei APIA din Bacau. „Atunci cind am primit cererile pentru animale, din zonele defavorizate ale judetului – ne-a declarat directorul executiv al sucursalei, Ioan Melinte -, multi dintre conducatorii asociatiilor din judet percepeau si cite 150 de lei taxa pentru fiecare animal. La trei bovine, de exemplu, crescatorul trebuia sa plateasca 450 de lei pentru viza anuala, plus o taxa de 60 de lei pentru inscrierea in asociatie, iar unii solicitau si retroactiv cite un leu din 2007. Cei din Racova au fost, practic, singurii care au venit cu o oferta gratuita. Taxa lor a fost modica si in asociatie s-au inscris foarte multi fermieri. Eu cred ca asociatiile de producatori trebuie sa-i ajute pe membrii lor, nu sa-i despoaie. Ce au facut alte asociatii, in judetul Bacau, pentru a percepe asemenea taxe? Au adus fermierilor material genetic, s-au ocupat de animale, au oferit indrumari de specialitate, au tinut evidente? Nu.” Problema taxelor exagerate a fost analizata si la Ministerul Agriculturii, iar acum taxa de viza pe cererile de plata a subventiilor a fost scoasa. „Si noi, dar mai ales autoritatile locale – a precizat Ioan Melinte – ar trebui sa incurajam in orice fel asocierile fermierilor. Asocierea le aduce multe avantaje, pentru ca altfel vor lucra punind capital material si uman la un loc. Insasi Europa cere astfel de forme de asociere. Autoritatile locale care detin pasune scot suprafetele la licitatie, pentru concersionare, iar acestea ar trebui sa fie preluate de asociatii ale crescatorilor de animale din zona, nu de anumite persoane sau grupuri de interese, care au auzit ca pentru pasune se pot lua bani buni de la APIA.”
Concesiune pe cinci ani
Initiativa din Racova ne-a atras, deci, atentia si i-am vizitat pe asociati la ei acasa. Erau, in fapt, cunostinte vechi, pentru ca am fost martori chiar la momentul constituirii asociatiei. In Racova, pe fetele valurite ale dealurilor se intinde mare parte din pasunea comunala, care in total are 211 hectare. Pe ea pasc animalele celor din Racova si din comuna riverana Blagesti. „Am preluat pasunea, in concesiune – spune Vintila Popa – pentru un mandat care se va incheia in anul 2013. N-am stat cu miinile in sin si, din banii adunati din subventii, am cumparat citeva masini si utilaje. Fara acestea nu puteam intretine pasunea. Nu sint suficiente si avem in plan sa ne dezvoltam in anii care vin, sa ne dotam mai bine si sa ajungem la standarde, cum se spune, europene”. Pe pasunea din Racova pasc vaci, cai si oi. Toamna si primavara, mai ales, aici trebuie facute lucrari de intretinere, pentru ca vegetatia ar creste haotic. Cu subventia de 90 de euro pe hectar, asociatii au cumparat tocatori, tractoare, lame pentru distrugerea musuroaielor, cositoare. „Toate acestea – mai spune presedintele asociatiei – sint pentru pasunea pe care membrii nostri pot paste animalele sau pot cosi gratuit. Noi am plecat, ca dotare, de la zero. Acum avem un minim necesar, dar avem si un plan de dezvoltare pe termen lung”.
Invidie sau ura? Unii se pun de-a batul!
Pina in acest punct, in cei cinci ani lucrurile nu au mers, insa, ca la carte, dar oamenii se vad si acum incurcati. In ziua in care am vizitat pasunea, conducerea asociatiei a invitat sa faca acelasi lucru si reprezentantii autoritatii locale, proprietara terneului. „Unii au impresia ca nu facem aici ce trebuie – spunea Vintila Popa. Iata, la invitatia noastra nu avenit nimeni din partea primariei. Nu-i de mirare, daca nici din partea specialistilor, platiti de la stat, nu avem un sfat, o consultatie la nevoie. Unii dintre asociatii nostri sint si membri ai Consiliului Local, dar din aceasta parte sintem priviti, nu stiu cum sa spun, poate cu ura, poate cu invidie. Poate ca unii cred ca banii incasati din subventii se duc pe alte alea. Dar, recent, am avut un control si de la Curtea de Conturi si am iesit bine”. Pe deal, la ferme, tractoarele asociatiei trageau voiniceste utilajele de intretinut pasunea. Locul raminea curat ca in palma. Profesorul Ioan Lazar, vicepresedintele asociatiei si alti asociati ne-au aratat o suprafata din pajistea lucrata. Diferenta fata de cea ramasa neatinsa este evidenta: spinii, ciulinii, buruienile uscate fac diferenta.
Pe cele doua tractoare lucrau chiar baietii presedintelui asociatiei. Il oprim pe Constantin Ciprian Popa, mezinul. Aflam ca este profesor de religie, dar se impaca si cu meseria de mecanizator. „Ne place sa mincam? – se intreaba tinarul mecanizator. Da, dar trebuie sa ne cistigam piinea. Astazi, la salariile din invatamint mai trebuie ceva in completare. Asociatia nu ma plateste, dar avem solicitari de lucrari si la proprietarii de terenuri si de acolo cistigam si noi.” Cu tractoare si utilaje se simte altfel calitatea lucrarilor. Altfel arata pasunea. Doar la coasa, manual, nu se poate face treaba. Mai ales ca in comuna au ramas mai putini tineri, multi au plecat in strainatate, iar dintre cei ramasi, putini doresc sa se ocupe de agricultura.
Lasă un răspuns