Ultima duminica de octombrie 2011 nu va fi, cu siguranta, uitata prea curind de iubitorii muzicii folk bacauani, prezenti in numar foarte mare in pub-ul The Stage. Iar aceasta, nu doar pentru ca ei au avut onoarea de a vedea un veritabil artist pe scena, pret de mai bine de doua ore. Si nici doar pentru ca prezenta acestuia pe o scena in fata bacauanilor s-a intimplat dupa nu mai putin de 14 ani de absenta, ci pentru ca, ceea ce a reusit, de fapt, artistul sa daruiasca publicului nu oricine o poate face: o seara cu trecere, adica, prin toate starile sufletesti cu putinta. Si poate, nu intimplator, ea a inceput cu un „Juramint”, acela ca ne vom purta pasii, visind printre acorduri de chitara si versuri de autori celebri, „In fiecare dimineata”, printr-o „Gara” pentru a afla o poveste despre „Sinuciderea lui Don Juan” sau „Povestea Cavalerului cu brici”. Pentru a ne intoarce apoi, spre o alta poveste sfirsita insa printr-o „Oratie de nunta”, la care, cine stie, o fi luat vreodata cuvintul si „Ilie de la scularie” nu inainte insa de a fi facut un popas „La Calul Balan”. Cu o „Condamnare la toamna” ne vom fi ales apoi, vinovati gasindu-ne de „Trecerea” gindurilor, brusc, tot pe acorduri muzicale, spre un „Munte” de „Noiembrie” pentru a reflecta putin la noi, cei ce sintem si la noi, cei care nu mai sintem. Asa, ca intr-o „Noapte de unul singur”, ca un „Nebun de Alb”, concluzionind ca, la o adica, e „Buna varianta rea”… Duminica, 30 octombrie, pe scena pub-ului The Stage, unul dintre cei mai inversunati promotori ai muzicii folk – „cred ca oamenii care asculta folk chiar au in putere sa schimbe ceva” – a fascinat. Si s-a lasat fascinat de „cel mai frumos public de club de pina acum”. Emeric Imre.
Lasă un răspuns