Simbata vom varsa inca o lacrima. Vom vedea ca mosii nu sint chiar atit de batrini pe cit ne-am dori unii dintre noi, pentru ca trecerea din aceasta lume nu e durerea unei singure categorii de virsta. Au trecut 40 de zile ca strafulgerarea unui gind binecuvintat, ce se iteste din constiinta si poposeste in suflet. Si, cum este crestineste, in ziua Mosilor de toamna, la orele 12.30, ne reintilnim la capatiiul bunei noastre prietene Cezara Duta pentru a ne ruga impreuna. Noi de aici, ea de dincolo. Vom rememora momentele traite impreuna, in redactiile ziarelor sau televiziunilor bacauane, si ne vom reaminti ca “Cezu mic” este inca vie in inimile noastre. Zimbetul ei si darul (harul) de a ne incuraja in clipele dificile, calmul livresc si dorinta de perfectionare continua, bunul simt si constiinta unui jurnalist impecabil, puterea de a birui boala si dragostea de mama, toate acestea vor invalui fiecare picatura de gind depanata linga crucea asezata la capatiiul ei. Acum la trecerea celor 40 de zile, fire firava si puternica deopotriva, credincioasa si luptatoare, din Imparatia lui Dumnezeu, Cezu ne trezeste la realitate amintindu-ne: ce sintem noi a fost si ea, ce e ea vom fi si noi. Sa ne rugam impreuna pentru Ileana Cezarina!
Lasă un răspuns