Unda verde la promisiuni electrolale

Campania electorala a demarat de mai bine de trei zile. La 1 noiembrie, s-a dat unda verde partidelor si candidatilor sa se prezinte cum pot mai bine pentru a convinge electoratul sa le dea voturile la 30 noiembrie si, fireste, mandatele de senatori sau deputati. Primii care si-au intrat in mina au fost lipitorii de afise. Voluntarii, tineri din partide, aspiranti peste ani la gloria politica, au dat buzna cu bratul plin de afise si galeata cu aracet in cealalta mina sa lipeasca pe panourile amenajate special de municipalitati chipurile zimbitoare si incarcate de promisiuni ale candidatilor. In paralel, cutiile postale au inceput sa ne fie violate de calendare si pliante informative de candidati. Nu mai conteaza nici macar colegiul in care votezi sau candideaza omul, e bine ca tot bacauanul sa stie ca vin alegerile. Astfel, desi stai in zona de sud vei avea surpriza sa gasesti in cutia postala fluturasul candidatului din celalalt capat al Bacaului, fireste candidat pe alt colegiu electoral si care asteapta in zadar votul tau.

Bataie intre promisiuni

Populismul atinge cote maxime. Si este abia inceput de campanie. Asa am aflat ca Viorel Hrebenciuc i-a onorat pe locuitorii din zona Slanicului cu candidatura lui pentru ca vrea sa ajute la dezvoltarea turistica a zonei. Pensiile, salariile, ajutoarele de orice fel, subventiile in agricultura vor creste precum cozonacul din cunoscuta reclama, iar fiecare om prin milostivenia social-democrata isi va permite un pui de la „Agricola” pe masa. Chiar si cei de la Orbic. Ma tem, insa, ca toate sa nu pateasca cum a prevestit „oracolul de la Consiliul Judetean”, presedintele Dragos Benea, precum „Titanicul”. Nici democrat-liberalii, care si-au lansat candidatii duminica, cu regie la patefon, nu au uitat sa promita salarii pentru profesori si bugetari, economie prospera, apropierea parlamentarilor de cetateni, lefuri ca in Occident si plimbari de „n” ori pe an si cite si mai cite. Mai lipseau micii si berea.

Cu arcanul dupa adepti

Nu pot trece cu vederea lansarea candidatilor social-democrati de saptamina trecuta, pe cele zece colegii de deputati si patru de senatori. Au trecut aproape 20 de ani de la revolutie, iar campaniile electorale nu s-au schimbat. Aceeasi meteahna ca primarii, reazam pentru partid in astfel de vremuri, sa aduca norodul sa vada „catindatii”. Trec peste faptul ca ei sint eternele fete de care ne-am obisnuit, dar nu pot sa trec peste faptul ca, brusc, dupa patru ani de loc caldut la Bucuresti, de cafele si susanele la barul Parlamentului, de distractii si plimbari in strainatate, fireste ca membru in delegatii peste delegatii, acum sa iti amintesti brusc de „prostime”. Culmea mai este ca apar ca Fetii Frumosi pe un cal alb, cu tupeu, promitind marea cu sarea si pe deasupra ca ne vor reprezenta cu cinste, ca usa este deshisa pina la orice ora. Deschisa, insa, pina pe 1 decembrie. Dupa alegeri, distanta va fi prea mare sa apropie parlamentarul de cetatean. Dar stati linistiti, revin peste patru ani cu acelasi tupeu sa ne ceara votul.