„Ce te intereseaza ce fac eu cu corpul meu? Daca vreau sa ma droghez, o fac pe banii mei, pe sanatatea mea, nu te intereseaza pe tine ce fac eu!”
Acest gen de discurs il auzi tot mai des printre adolescentii pentru care tigara sau alcoolul nu mai reprezinta o provocare si care vor ceva „mai tare”.
La urma urmei, de ce nu? De ce sa-i impiedicam pe tineri sa-si arda creierul, sa-si omoare ficatii si, eventual, sa moara si ei, de vreme ce le place si e o decizie luata in cunostinta de cauza?
Cu ce drept ne punem noi intre decizia lor de a fuma chimicale si afacerea furnizorilor de astfel de substante? Daca unii vor sa moara iar altii vor sa se imbogateasca pe seama celor dintii, de ce sa nu-i lasam in pace?
Motivul este simplu: cei care se drogheaza, mai devreme sau mai tirziu, vor deveni dependenti de sistemul public de sanatate. Nu doar ca nu vor mai alimenta bugetul national si pe cel al asigurarilor sociale din moment ce nu vor mai putea munci, dar vor trebui intretinuti de societate, ajutati si tratati.
In plus, societatea trebuie sa cheltuiasca sume suplimentare cu fortele de ordine, cu sistemul juridic pentru ca dependentii de droguri ajung in situatia de a nu mai avea cu ce-si cumpara dozele. Si atunci apeleaza la solutii extreme, de la prostitutie, la jaf, tilharie sau crima.
Pina la urma, societatea trebuie sa reactioneze, nu neaparat de mila celor care se drogheaza si care cu greu mai pot fi recuperati, ci pentru a se proteja. Societatea are nevoie de activarea mecanismelor de autoprotectie pentru ca, altfel, drogurile o pot distruge.
Lasă un răspuns