Ce poate fi in sufletul unui om crescut la munte, in tara Lovistei, in ochii caruia si astazi, dupa aproape 40 de ani de cind a plecat de acasa, mai vezi adumbrind masivele Paringului si Fagarasului? Asa sint mereu ochii medicului veterinar Petrisor Olteanu, fermier cu state deja vechi in Racaciuni, pe malul drept al Siretului, ceva mai jos de Bacau. Dar, cind iti vorbeste de satul lui, Perisani, de linga istorica Posada, de familia cu 12 copii in care a crescut, de dragostea muntenilor pentru animale si de indirjirea cu care nici macar „intovarasirea” comunista nu au acceptat-o, darmite cooperativizarea, in ochi i se aprinde o lumina adinca. Petrisor Olteanu a ramas, moldovean fiind acum, prin „adoptie”, un muntean sadea, crescut „la coada vacii”, loc in care a vrut sa ramina toata viata si este mindru de alegerea sa.
Om la 58 de ani, scund, aproape firav, dar de o vioiciune molipsitoare, Petrisor Olteanu este o figura carismatica. Unii spun ca aduce cu celebrul Tudor Gheorghe, prin chelia deasa si mustata pe oala, bogata. Altii ii asociaza figura cu a unui academician sau cu a nu mai stiu carui actor din filmele vechi, americane. Petrisor Olteanu este, insa, Petrisor Olteanu, om vrednic, cu principii sanatoase pe care sigur le are din stramosi, pentru ca cine iubeste animalele nu poate fi altfel. „De mic – spune medicul veterinar, fermier oarecum de nevoie de pe malurile Siretului, la Racaciuni – am vrut sa fac aceasta profesie. Niste medici umani, care au stat in gazda la noi, in Perisani, pentru ca analizau izvoarele sa-i fereasca pe munteni de boala gusei, m-a indemnau sa ma fac si eu doctor. Asa mic cum eram le-am retezat-o scurt: eu veterinar ma fac! Pentru ca il admiram pe medicul veterinar neamt, renumit in zona, care venea la noi in sat cu motocicleta dupa care ne tineam, o liota de copii, toata ziua”.
Soarta vine cu trenul
Soarta l-a adus pe tinarul lovistean, peste ani, la studii tocmai in Iasi. Cu un prieten fiind in Bucuresti, s-au urcat in primul tren care mergea in oricare dintre centrele universitare din tara cu facultati de medicina veterinara. Primul a fost spre Iati si acolo au ramas. De unde, la finalul studiilor avea sa ajunga in judetul Bacau, ca om serios, insurat cu o moldoveanca, si ea inginer zootehnist, din Racaciuni. „Ce a uirmat – spune Petrisor Olteanu – poate fi un fragment de roman. Am trecut prin toate si inainte de ‘90 si dupa. Am lucrat numai in intreprinderi agricole de stat, foste IAS-uri, am facut si meserie si administratie. Am lucrat, insa, in zona cu cea mai mare densitate de animale pe kilometrul patrat din Europa, care era, atunci zona Sascut. Acum, nimic nu mai e ce-a fost. Dar, administratia te deprofesionalizeaza. Eu, insa, am avut ocazia sa lucrez intr-un complex zootehnic nou, cu stabulatie libera pentru animale, singurul din Moldova de acest fel in 1982. Avea grup de muls centralizat, foarte modern atunci. Cam cum vezi astazi in unele ferme, cu tainul care ajungea la botul vacii, tu nu luai contact cu el, ttiai de fiecare vaca ce productie dadea. ti, mai ales, stiam ce trebuia sa respectam pentru vaca: rasa, casa ti apa. Eram tef de complex ti nu aveam nici un medic veterinar. Lucram de la 4 dimineata la 10 seara, la livrarea laptelui. Iar atunci te descurcai cum puteai.”
Evenimentele din 1989 l-au gasit medic veterinar epizootolog, intr-un IAS, la Traian, unde raspundea de 24.000 de ori, in patru ferme de elita, cu ingratatorie de berbecuti de 14.000 de capete, dar ti de 6.000 de taurine. A fost epizootolog pina in 1995, cind a venit la una dintre cele mai vestite si rivnite intreprinderi de stat, pina in ‘90 proprietatea celebrei Godpodarii de partid, care se numea, mai nou, Agroindustriala Racaciuni. „Venisem acasa la sotia mea – spune Petrisor Olteanu. Eu aveam ti atunci, ca ti acum, visul de a-mi face o clinica veterinara proprie. La IAS Traian nu se mai putea, mi-era rusine pentru ce luam salariu, acolo totul se ducea de ripa”.
Mebo m-a facut fermier capitalist
Nici la Agroindustriala treburile nu prea mergeau in sectorul zootehnic, dar in trei luni Olteanu a triplat productia de lapte. Mulgea 100 de vaci si dadea peste 2.500 de litri de lapte. Desi aici se ocupa si de culturile de cimp si de citeva hectare bune de vie. in scurt timp a descoperit, insa, unele jocuri de interese la noul loc de munca. Societatea era deja divizata, iar unii voiau sa puna mina pe ce era mai bun. Restul era lasat de izbelitte. Asa s-a hotarit sa se implice si sa salveze ce mai era de salvat. Era moda privatitarilor Mebo. A constituit o asociatie a salariatilor, a luptat vreo cinci ani prin instantele judecatoresti, dar a invins, iar acum detine pachetul majoritar al socitatii pe actiuni care Agronova se numeste. A renuntat la complexul de vaci cu lapte, pentru ca era prea rivnit de multi si a pornit afacerea pe mai multe planuri: cultura mare, cresterea oilor, sera si via cultivata pe 22 de hectare. Lucrau 1.500 de hectare, aveau 700 de oi si au ajuns la 1.000. „Un olandez din zona – spune fermierul – m-a intrebat de ce avem asa productie diversificata. I-am explicat ca din cinci sectoare nu toate pot avea beneficii inr-un an. Dar se sustin unele pe altele. Acum, insa, parca am ajuns si la vorba lui si mai crestem doar oi (Merinos de Palas) si facem doar viticultura si cultura mare”.
Agricultura: o mie de belele intr-o singura piele
Petrisor Olteanu nu a renuntat, cum spuneam, la principii. Crede ca merita sa te apuci de o afacere in agricultura, dar cu intentii bune, nu de a te capatui intr-n an-doi, cu tunuri si tepe. „Un guvern a facut un pariu pe agricultura – ne aduce aminte fermierul. Cea mai mare prostie, parca eram la loto. De asta suntem unde suntem, pentru ca am avut de a face numai cu aventurieri. Nimeni parca nu mai tine cont, astazi, de conditiile de mediu, agroleptice, ca Moldova este in zona a treia de cultura. Nu se compara cu celelalte zone. Un ciclu agricol la noi dureaza zece luni in secotul vegetal, din octombrie in iulie. Iar intr-o vitica investesti 15 – 20 de luni cel putin. Bancile spun ca aceasta este productie pe stoc. Mieluta dupa 18 luni va vea un miel, pina atunci doar investetti in ea. inaite aveam o vorba, citind un scriitor: vaca inseamna o mie de belele intr-o singura piele. Acum as spune ca agricultura noastra este asa”.
Lasă un răspuns