Timp de 15 ani m-am ciondanit cu socrul meu pentru ca el si vecinii lui n-au fost in stare sa aleaga primari gospodari, care sa repare drumurile din comuna lor. Aflu, cu surprindere, ca tot ce n-a fost posibil intr-un deceniu si jumatate, s-a realizat in doar trei saptamini! Drumul de la Onesti pina in sat (vreo zece kilometri…) a fost modernizat, asfaltat si dat (electoral) spre folosinta alegatorilor. Este foarte bine! Unii spun ca n-a fost facuta treaba de calitate si ca, in citeva luni, dupa ce se vor numara voturile, drumul va fi vraiste. Pina la proba definitiva prefer sa acord toata increderea constructorilor. De-altfel nici nu ma intereseaza cit de durabil este asfaltul. Chiar daca se strica, va fi urgent reparat pentru ca in 2009 avem tot felul de alegeri. Prin mai votam pentru Parlamentul European, iar in toamna, tirziu, vom alege presedintele (asta daca nu vom avea vreo… „lovitura de stat”, dupa cum se agita neuronii unora…). In concluzie, este minunat in tara asta! Cu cit sint mai dese alegerile, cu atit sint mai importante… succesurile (am auzit c-asa-i la moda sa spui).
Privim in jurul nostru si ne minunam de cita efervescenta edilitara constatam. Se repara drumurile, se finalizeaza lucrarile de constructii prin scoli, se planteaza pomi, se promit salarii de milionari, se-mpart subventii pentru energia termica, doar-doar o mai uita electoratul din prostiile facute de politicieni in mandatul care tocmai se incheie. Votul acesta uninominal a zapacit pe toata lumea. Parlamentari cu experienta se lanseaza in afirmatii de-a dreptul rupte din Caragiale. Promit poduri si podete, pasaje supra si subterane, parcari si spatii verzi (de parca pamintul ar fi din cauciuc!), incit ai impresia ca vom avea cite un primar in fiecare batatura. Arareori auzim declaratii despre procesul legislativ, despre norme care sa stimuleze anumite sectoare sociale, economice sau culturale. Un deputat in functie mi-a confirmat mirarea. Era de-acord cu mine ca astea sint obligatiile unui parlamentar: sa legifereze, nu sa administreze! Cu toate acestea, plin de bunavointa, mi-a replicat: „Pai daca asta vor oamenii s-auda?! Daca incep sa le vorbesc despre legi si norme de aplicare, trimit voturile la adversari. Asta imi cer, asta le promit!” Ii dau dreptate! In discutiile mele cu prietenii din jur constat confuzia imensa intre ceea ce trebuie sa faca un ales si ceea ce asteapta un alegator. Electoratul seamana cu pacientul care si-a luxat un picior si merge la un cabinet stomatologic pentru a se trata deoarece este cel mai apropiat medic pe care il stie… Pina acum, nici Guvernul, nici structurile parlamentare, dar – mai ales! – nici „societatea civila” (adica puzderia de ONG-uri care papa bani din sponsorizari interne si externe, plus alocari bugetare) nu s-a spetit sa-i lamureasca pe romani cu ceea ce inseamna procesul democratic si separatia puterilor si responsabilitatilor intr-un stat modern, european. In asemenea conditii, gradul de educatie politica este redus. Vina nu este doar a unora sau a altora. Este rezultatul bilciului de aproape doua decenii in care ne-am complacut si am mimat democratia parlamentara. Poate tocmai de aceea traim frustrari si insatisfactii enorme dupa fiecare scrutin. Mai intotdeauna, singurele multumiri care ramin sint drumurile asfaltate in campanie, majorarile salariale obtinute in acelasi context si cadourile primite de la un candidat sau altul…
Dupa mintea mea, cred ca ar fi bine sa se organizeze alegeri cit mai des. Pare-se ca de aceeasi parere este si presedintele Basescu: deja ne ameninta ca daca nu cistiga partidul care-i place, face tot posibilul sa avem alegeri anticipate in primavara lui 2009. Si uite-asa, dintr-un scrutin in altul, trecem si de criza asta pe care n-o intelegem si pe care o ascundem sub presul politicianismului…
Lasă un răspuns