În pragul sarbatorilor de iarna ne amintim de evenimentul care a avut loc acum mai bine de 2000 de ani în Casa piinii-Betlheem. Acolo S-a nascut istoric acum doua milenii trupului-piine al lui Hristos euharistic. Acolo S-a salasluit în pestera care prefigura inima rece si neprimitoare a celor care aveau ocazia sa-L primeasca, dar nu au facut-o. Strainul a venit la ai sai, dar nu a fost primit, le-a vorbit, dar nu a fost înteles, i-a hranit, dar L-au confundat, i-a vindecat, i-a înviat, i-a ales, dar L-au parasit, L-au vindut si omorit.
În noaptea Nasterii Sale, strainii si îngerii, calatorii si necuvintatoarele I S-au închinat. Darurile primite la Nasterea Sa Îi vesteau demnitatea si moartea (misiunea si sacrificiul). Imnul celest cintat de martorii Nasterii: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamint pace, între oameni bunavoire” vestea pe Mesia, Care aducea pacea, dar nu cea diplomatica, conventionala, ci împacarea omului cu Dumnezeu; Cel care aseza la loc toate, mai întii în persoana Sa, unind firea dumnezeiasca cu cea umana, de aici, din acest izvor de „apa vie”, universalizind testamentul nou al noii legi a iubirii kenotice.
Taina din veac ascunsa a întruparii se reveleaza an de an, se pogoara, se asterne în suflete asemenea fulgilor pe pamintul rece înghetat. Glasul cristalin al colindei vesteste profetic, înca o data, nasterea „smeritului prunc Mesia”.
Nu as vrea sa cred ca societatea noastra este tributara celei occidentale si din perspectiva întelegerii acestei perioade încarcate de semnificatii crestin-religioase, percepind celebrarea Craciunului mai mult ca fenomen consumist, economic si conjunctural, în ceea ce ni se inoculeaza în mod eronat ca fiind „spiritul Craciunului”. Sa nu uitam ca în aceste zile, dupa ce ne-am pregatit trupul si sufletul, asteptam Nasterea Fiului lui Dumnezeu, iar acest eveniment este eminamente religios si ne invita, întii de toate, la o bucurie duhovniceasca, la înnoire si schimbare în bine, la speranta, si, abia apoi, la pregatirile culinare prilejuite de Craciun, ele venind sa împlineasca si nu sa suplineasca fondul semnificatiilor natale.
Pe de alta parte, într-un timp al circulatiei si transferului de valori (etnico-religioase), va îndemn sa nu uitam sau sa aruncam în ignoranta valorile spirituale ale neamului în tendinta actuala de îmbratisare neconditionata a altor sarbatori de import cu tot arsenalul lor semantic, de multe ori în detrimentul celor autohtone. Sa ne pastram identitatea spirituala si de neam, întelegind în mod autentic tezaurul ce ni l-au transmis generatiile anterioare si care, fie ca întelegem sau nu, este constitutiv fiintei noastre rominesti. În cadrul acestor sarbatori de iarna, în tara sau strainatate, în familie sau între straini, sa traim aceasta perioada în autenticul duh al Ortodoxiei rominesti.
Fiecare sfirsit de decembrie ne invita la autoevaluare si, în acelasi timp, e momentul în care hotarim ca în noaptea dintre ani sa ne propunem sa fim mai buni, mai competitivi, sa avem mai multe realizari sociale, economice, familiale. Am traversat împreuna un an plin de tensiuni. Un an macinat de framintari economice mondiale si nationale, dar si de nelinisti metafizice provocate de false profetisme eshatologice, straine duhului ortodox. Sa lasam darul Cerului facut pamintului – Nasterea Mintuitorului –, sa aduca lumina întelegerii si pacea care dau sens existentei noastre. La acest ceas de sarbatoare va îndemn sa facem un popas si în pridvorul constiintei noastre si sa ne evaluam propria existenta, propunindu-ne sa ne autodepasim si din perspectiva vietii duhovnicesti, singura care ne poate garanta existenta în bucuria vesnica a însotirii noastre cu Dumnezeu si cu sfintii în Împaratia Sa. Sa dam uitarii ranchiuna si ura, mindria si invidia. Este timpul bucuriei si al împacarii, este timpul sfint al Iubirii si sperantei.
Craciunul, timpul colindului sfint si bun, anuntat fiecarei inimi deschise de vocile candide ale copiilor, este simfonia în care vocile îngerilor si ale oamenilor se armonizeaza într-un alt fel de limbaj al timpului sacru, în dimensiunea caruia suntem invitati sa intram cu toata fiinta noastra. Va îndemn parinteste sa fiti marturisitori si propovaduitori ai acestei bucurii a nasterii în duhul învataturii autentice crestine.
Dorim tuturor ca bucuria resimtita în timpul Sarbatorii Craciunului, cind Hristos-Dumnezeu se ofera lumii spre mintuire, sa fie, pentru fiecare, prilej de daruire, de comuniune si filantropie.
La multi si binecuvintati ani!
† Ioachim Bacauanul
Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
Lasă un răspuns